Orice întrebare, mai bună decât „altă întrebare”

La momentul în care scriu aceste rânduri, Curtea Constituţională dezbate sesizarea lui Florin Iordache privind completurile specializate de la Înalta Curte. În cazul în care CCR va accepta argumentele şefului delegat al Camerei, Liviu Dragnea scapă – aproape sigur – de condamnarea pe fond din dosarul angajărilor fictive. Mai toate indiciile sugerează că asta se va întâmpla. După ce, cu o zi înainte, judecătorii au validat iniţiativa USR "Fără penali în funcţii publice" şi au confirmat justeţea OUG 14, magistraţii vor exersa "echidistanţa", votând – de această dată, nu în unanimitate – în favoarea puterii. De mai bine de doi ani acest "modus operandi" al Curţii a devenit evident: una-două decizii mărunte în favoarea opoziţiei, urmate de o decizie grea în favoarea puterii. În cazul, puţin probabil, în care gaşca de pesedişti de la CCR va respinge sesizarea colegului Iordache, înseamnă că Dragnea a pierdut puterea în PSD. Repet, foarte puţin probabil. În toate cazurile, faptul că şefa instanţei supreme e pusă să dea explicaţii în faţa unui complet numit politic, "specializat" să răspundă la comenzi pe linie de partid, pe o speţă cu un beneficiar cert, chiar şeful magistraţilor numiţi politic, demonstrează futilitatea interpretării legii fundamentale.

În acest context trebuie pus şi referendumul consultativ din 26 mai. Forma şi conţinutul întrebărilor propuse de preşedinte au devenit la fel de irelevante precum orice decizie a CCR luată cu o majoritate de 5 la 4 (adică mai toate deciziile grele). Ce rost mai are să despici firul în patru, să cauţi cel mai atrăgător semn de întrebare, cel mai puternic impact juridic, când efectele consultării vor fi stabilite de gaşca lui Dorneanu la o cafea cu Iordache. Apreciez poziţia unor lideri de opinie/comentatori (vezi Liviu Avram sau blogul politeia.org.ro) care marşează pe ideea unor întrebări cu efect juridic, dar în actuala componenţă a CCR expresia "efect juridic" s-a dovedit o glumă proastă. Judecătorii constituţionali şi-au mai reinterpretat propriile decizii. Dacă voinţa populară rezultată în urma votului din 26 mai va atenta în vreun fel de la privilegiile lor sau ale prietenilor lor îşi vor bate joc de orice "efect juridic" potenţat de referendum. Gaşca lui Dorneanu de la CCR a respectat o singură dată voinţa populară. În februarie 2017, de teamă. Exista riscul ca mii de protestatari să-i ia cu asalt instituţia (da, e instituţia lui) aşa că l-a pus temporar pe Iordache pe "silent". Atunci trebuia Iohannis să organizeze referendum dacă voia vreun efect juridic.

Indiferent de întrebare, participarea la referendumul pe justiţie e obligatorie pentru cei care consideră corupţia principala problemă a României. Că se face sau nu cvorumul necesar, că va produce sau nu efecte juridice, că e uşor de înţeles sau va fi scrisă de mână de un medic, nu mai contează. Votul la acest referendum e în primul rând un exerciţiu de igienă personală. În al doilea rând, e o continuare a protestelor începute după OUG 13. Atunci, gaşca lui Dorneanu a întrerupt în ultimul moment protestul de "un milion". Pe 26 mai, vor fi cu siguranţă mai multe milioane.