Terenul de sub sediul central al BCR din Podu Roş a condus la un proces între Primărie şi bancă, care se derulează deja de patru ani. Primăria a cerut judecătorilor obligarea băncii la plata unor despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului pe care este situat sediul sucursalei. Acţiunea municipalităţii a fost motivată de faptul că banca a refuzat renegocierea contractului de concesionare a terenului, încheiat acum aproape 30 de ani. Până acum, Primăria a fost înfrântă în instanţă, ultima carte jucându-se la Curtea de Apel.

Părea o formalitate

În 1991, Primăria a organizat o licitaţie pentru concesionarea unei suprafeţe de 2.262 mp situată la intersecţia dintre strada Palat şi strada 7 Noiembrie, actuala Sf. Lazăr. Licitaţia a fost adjudecată de BCR, încheindu-se un contract de concesiune pe 49 de ani şi stabilindu-se o redevenţă de 90 de lei/mp/an, supusă indexării cu un coeficient aprobat anual de Consiliul Local. Douăzeci de ani mai târziu, printr-o tranzacţie în cadrul grupului, BCR SA şi-a vândut sediul din Podu Roş către BCR Real Estate Management SRL. Noul proprietar a cerut transcrierea concesiunii pe numele său, act pe care banca îl considera pur formal. Nu a fost aşa şi din punctul de vedere al municipalităţii, Direcţia de Administrare a Patrimoniului Public şi Privat invitând BCR Real Estate la negocierea redevenţei, în vederea încheierii unui nou contract de concesiune. Pentru aceasta, fusese făcută o evaluare a terenului, preţul de pieţă fiind stabilit la 413 euro/mp. Negocierile au eşuat, întrucât BCR Real Estate a refuzat să accepte alt preţ decât cel iniţial, din 1991.

Funcţionarii, treziţi de Curtea de Conturi

Timp de patru ani, nu s-a mai întâmplat nimic, până când inspectorii Curţii de Conturi au atras atenţia Primăriei că nu a fost încheiat un nou contract sau act adiţional la contractul iniţial cu privire la titularul concesiunii. Acesta a fost momentul în care rotiţele administrative din Palatul Roznovanu au început să se învârtească, constatându-se că negocierile din 2012 rămăseseră în aer. Municipalitatea s-a adresat instanţei, cerând despăgubiri. „Redevenţa pe care solicită pârâta să o stabilim prin contractul de concesiune, pentru suprafaţa de 2262 mp, ocupata de SC BCR Real Estate Management SRL este devalorizată şi inechitabilă raportată la valorile redevenţelor încasate de Municipiul laşi pentru terenurile concesionate aflate în apropierea locaţiei deţinută de BCR”, au justificat reprezentanţii Primăriei. Până la depunerea acţiunii în instanţă, proprietarul sediului băncii se schimbase din nou, BCR Real Estate fuzionând prin absorbţie cu BCR SA. Titularul concesiunii redevenea cel iniţial. Procesul a mers însă mai departe, Primăria cerând şi efectuarea unei expertize care să dovedească noua valoare a terenului.

Contractul e contract

În faţa judecătorilor, reprezentanţii BCR au precizat că durata concesiunii a fost stabilită de la bun început la 49 de ani. Singurul lucru pe care îl ceruse BCR în 2011 fusese transcrierea concesiunii pe numele noului propietar. În urma eşuării negocierilor, Primăria continuase să comunice către BCR valoarea redevenţei actualizate, iar banca plătise în continuare. În plus, în urma absorbţiei BCR Real Estate de către BCR, acţiunea însăşi rămăsese fără obiect. Analiza speţei de către judecători poate fi rezumată într-un singur articol de lege, invocat de magistraţi: „proprietarul dobândeşte odată cu dreptul de proprietate asupra construcţiei şi dreptul de concesiune asupra terenului”. Cu alte cuvinte, indiferent cine ar fi noul proprietar al sediului BCR, acesta preia şi drepturile şi obligaţiile rezultate din contractul de concesiune a terenului, până la expirarea acestuia, în 2030. Ca urmare, judecătorii au respins atât proba expertizei, ca nefiind utilă cauzei, cât şi acţiunea Primăriei, ca neîntemeiată.

„Interpretare proprie şi eronată”

Municipalitatea a făcut apel împotriva sentinţei, invocând faptul că prin schimbarea proprietarului clădirii, contractul de concesiune a încetat, impunându-se renegocierea, în funcţie de preţul pieţei. „Dreptul de concesiune este inalienabil, transmiţându-se prin orice act prin care se va putea înstrăina construcţia. Apelanta dă textului legii o interpretare proprie şi eronată care nu este în concordanţă cu interpretarea logică şi sistematică ce reiese din cuprinsul întregului act juridic”, au replicat judecătorii. Magistraţii Tribunalului au respins, odată cu apelul, şi noua cerere de efectuare a unei expertive evaluatorii. Recursul municipalităţii a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel, nefiind stabilit deocamdată primu termen de judecată.