Într-un studiu în premieră mondială, publicat în revista Nature Communications, o echipă de oameni de știință de la Institutul Pediatric de Cercetări Medicale (CMRI), din Australia, a testat noi terapii genice într-un ficat uman întreg, cu scopul de a dezvolta tratamente mai eficiente pentru boli ereditare care pun în pericol viața.

Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă cercetătorii în demersul lor de a aduce terapiile genice din laborator în clinică este lipsa accesului la modele preclinice eficiente, care pot fi utilizate pentru a dezvolta și testa noile terapii, cum sunt testele de laborator care sunt relevante din punct de vedere biologic și predictive din punct de vedere clinic înainte ca o terapie să poată fi testată pe pacienți.

Este vital ca aceste modele să reproducă fidel condițiile fiziologice umane și organizarea complexă a țesuturilor, astfel încât să poată indica cu exactitate rezultatul atunci când terapia este administrată unui pacient.

Anul trecut, Unitatea de Cercetare Translațională a CMRI a colaborat la un studiu, împreună cu o echipă de la Spitalul Royal Prince Alfred, pentru a stabili o nouă metodă de menținere în viață a unui ficat uman într-un cadru de laborator.

Exemplarele care nu sunt adecvate pentru transplant uman – și care ar fi fost aruncate sau păstrate la gheață pentru cercetare – pot fi acum conservate în afara corpului la temperatura corpului uman, prin sistemul de perfuzare hepatică normotermică, permițând astfel cercetări biomedicale de ultimă oră.

Echipa CMRI a demonstrat acum potențialul de a utiliza acest sistem pentru a testa terapiile pe bază de virus adeno-asociat înainte de inițierea studiilor clinice.

Utilizarea ficatului uman întreg este un progres revoluționar în domeniul terapiei genice, deoarece permite cercetătorilor să testeze cu precizie modul în care noile terapii ar afecta un organ important, ficatul, ceea ce nu se putea face înainte.

„Studiul este foarte important pentru noi, deoarece acum, pentru prima dată, putem evalua funcția terapiei genice direct pe organul țintă: ficatul uman”, a declarat profesorul asociat Leszek Lisowski, autorul principal al acestei cercetări.

„Acest lucru este important, deoarece generația actuală de vectori virali pe care îi folosim pentru a livra terapiile genice în ficat nu sunt suficient de buni pentru majoritatea aplicațiilor clinice. În prezent, trebuie să folosim adesea aceste terapii în doze mari pentru a depăși ineficiența lor funcțională și pentru a obține beneficii clinice. Până în prezent, instrumentele de administrare a terapiei genice au fost testate pe modele animale, care, deși sunt de neprețuit pentru a evalua siguranța și țintirea altor organe/țesuturi, nu reproduc în mod adecvat funcționalitatea acestor metode de administrare la pacient”, a adăugat el.

Cercetarea lărgește repertoriul de modele preclinice disponibile pentru efectuarea de studii cu vectori direcționați către ficat și permite reducerea la minimum a utilizării animalelor.

În mod ideal, spun autorii, „acest lucru ne va aduce mai aproape de terapii genice mai eficiente pentru boli care în prezent au tratamente limitate, sau nu au deloc”.

Profesorul asociat Lisowski a declarat că acest nou model avansat de ficat uman nu numai că va schimba regulile jocului atunci când se efectuează evaluarea funcțională a noilor terapii, dar va permite, de asemenea, să se estimeze cu mai multă precizie doza eficientă a noilor terapii și să se identifice potențialele efecte secundare toxice.

De asemenea, va fi un sistem puternic pentru dezvoltarea de noi vectori virali adecvați, care vor sta la baza terapiilor avansate de ultimă generație.