Prinţ şi cerşetor digital

Pandemia cu coronavirus a fost cel mai puternic şoc social pe care l-au trăit foarte multe generaţii. Însă, în istoria omenirii a ieşit în evidenţă printr-o particularitate care putea fi numai a generaţiei noastre. Spre deosebire de pandemia cu gripă spaniolă sau altele din trecut, asta a fost prima pandemie pe care am avut senzaţia că o putem combate, nu doar la nivel medical, dar mai ales la nivel social. Tehnologia generaţiei noastre a sărit în ajutor şi a lăsat impresia că a „tratat” cea mai importantă afecţiune care a venit o dată cu dramele medicale atât de bine cunoscute: izolarea socială. Spun că a lăsat impresia, pentru că, aşa cum susţineam şi în mijlocul şi la apusul ei, nu oferea decât un surogat sărăcit al interacţiunii sociale veritabile, „faţă în faţă”. Doar că la acele momente mă bazam doar pe intuiţii informale şi date contextuale care susţineau o asemenea afirmaţie.

Timpul a trecut şi, mânaţi de aceeaşi dorinţă de a desluşi cât din interacţiunea socială veritabilă este substituibilă prin tehnologie, un grup de cercetători de la Universitatea Yale a pus chiar această întrebare: cum este activitatea creierului când interacţionăm în persoană faţă de situaţia în care interacţionăm pe o platforma digitală, în cazul de faţă Zoom. Studiul a folosit instrumente sofisticate de neuroimagistică pentru a monitoriza activitatea creierului în timp real în timpul interacţiunilor dintre doi indivizi, atât în persoană, cât şi pe Zoom. În timp ce majoritatea cercetărilor anterioare care au folosit instrumente de imagistică pentru a urmări activitatea creierului în timpul acestor interacţiuni au implicat indivizi solitari, laboratorul lui Hirsch a dezvoltat o suită unică de tehnologii de neuroimagistică care le permite să studieze, în timp real, interacţiunile dintre două persoane în mediul natural.

Când neuroscientistul de la Yale, Joy Hirsch a folosit aceste instrumente imagistice a descoperit o coregrafie complicată a activităţii neuronale între zonele creierului care guvernează interacţiunile sociale. Când a efectuat experimente similare cu două persoane care vorbeau pe Zoom, platforma omniprezentă de conferinţe video, ea a observat un peisaj neurologic mult diferit. Comunicarea neuronală în timpul interacţiunilor online a fost substanţial suprimată în comparaţie cu activitatea observată la cei care au conversaţii faţă în faţă. Ei au descoperit că forţa comunicării neuronale a fost redusă dramatic pe Zoom în comparaţie cu conversaţiile „în persoană”. Activitatea crescută în rândul celor care participau la conversaţii faţă în faţă a fost asociată cu creşterea timpului de concentrare vizuală şi creşterea diametrelor pupilei, ceea ce sugerează o excitare crescută în cele două creiere. Creşterea activităţii EEG în timpul interacţiunilor în persoană a fost caracteristică capacităţii îmbunătăţite de procesare a feţei, au spus cercetătorii. În plus, ei au descoperit o activitate neuronală mai coordonată între creierul indivizilor care conversau în persoană, ceea ce sugerează o creştere a schimburilor reciproce de indicii sociale între partenerii care interacţionează.

Chiar dacă a fost foarte benefică pentru menţinerea comunicării de business şi de organizare şi conducerea a multor activităţi esenţiale, interacţiunea complet electronică, în faţă unui ecran, este departe de a fi satisfăcătoare ca şi interacţiune socială, cel puţin la nivelul tehnologic din prezent.

Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi şi preşedinte al Asociaţiei Creierului Iaşi