Caută 
2 MIN
Încă din primele minute după anunţul de la Londra privitor la moartea Reginei Elisabeta a II-a, presa din întreaga lume a publicat analize privind moştenirea pe care o lasă această domnie îndelungată.
În cei 70 de ani, regina Angliei a traversat, împreună cu ţara şi concetăţenii ei, schimbări colosale. Un lucru a rămas constant: ataşamentul britanicilor faţă de monarhie. Sau… faţă de regina lor? Viitorul ne va arăta. Iată câteva fragmente din mari publicaţii internaţionale.
Pentru The Spectator, „Majestatea Sa a transformat de una singură o instituţie din ce în ce mai muribundă. Este o probă a succesului reginei său faptul că republicanismul nu a generat nicio discuţie serioasă în viaţa intelectuală sau socială britanică, în ultimele şapte decenii.
Chiar şi după momentul de cel mai mare pericol reputaţional pentru Regină personal – după moartea Prinţesei Diana în 1997 şi în timpul criticilor legate de de atitudinea prea distantă şi puţin emoţională a Palatului faţă de doliu naţional care a urmat – nu s-a simţit o coagulare a cererii ca monarhia să fie înlocuită cu un sistem prezidenţial.
The Conversation analizează, printre altele, impactul mass media asupra monarhiei şi aminteşte că, „la încoronare, premierul britanic, Winston Churchill, ar fi răspuns propunerilor de a transmite ceremonia în direct la televiziune argumentând că aranjamentele mecanice moderne ar deteriora magia momentului, iar aspectele religioase şi spirituale nu ar trebui să fie prezentate ca şi cum ar fi ar fi un spectacol de teatru.
Televiziunea era o tehnologie nouă la acea vreme şi exista temerea că transmiterea ceremoniei va fi prea intruzivă.
În ciuda acestor preocupări, televizarea încoronării a fost un mare succes. Proiectul de cercetare „Media şi memorie în Ţara Galilor” a constatat că încoronarea a jucat un rol formativ în primele amintiri ale oamenilor despre televiziune.
Chiar şi monarhiştii mai puţin înflăcăraţi ar putea să dea o relatare intimă a experienţelor lor.
Imaginea regală a fost întotdeauna mediată, de la profilul monarhului pe monede, până la portrete. Pentru Elisabeta a II-a aceasta a implicat o dezvoltare radicală: de la apariţia televiziunii, prin ziarele tabloide şi paparazzi, până la social media şi jurnalismul cetăţenesc.
Din această cauză, avem acum mai mult acces la monarhie decât oricând”.
Cititi mai multe pe presshub.ro
