Sezonul copilăriei, pe muzică de Schumann

„E din altă parte!” Entuziasmul necunoscutului se domoleşte în răcoarea unei curiozităţi mângâiată uşor de o îndoială izvorâtă tocmai din străinătatea locurilor. Ochii sunt larg deschişi şi încerci să faci cunoştinţă cât mai repede cu noul peisaj, să ţi-l faci prieten de joacă şi să scapi de senzaţia asta de stânjeneală.

Dar o dată ajuns în casa bunicilor, o poveste foarte curioasă despre pisica pe care o vezi ghemuită a iarnă grea pe fruntea sobei îţi alungă toate grijile locurilor nemaivăzute. De pe sprâncene ţi se risipesc norii şi de nicăieri bunicul vine şi începeţi un joc de-a v’aţi ascunselea pe care îl păcăleşte pentru că ştie mai bine toate cotloanele. Însă mintea ta este repede copleşită de plăcintele care pufăie un abur ameţitor de parfumat parcă anume în nările tale larg deschise. Cu sfială hotărâtă te rogi de bunica să nu asculte de regulile nenumărate care încearcă să te încolţească oriunde mergi şi să îţi dea una din plăcinte înainte de masă. Bunica, ca cel mai abil strateg militar care a trăit vreodată, nu îţi dă plăcinta, dar te lasă să îţi bagi degetele în covata cu umplutură. Eşti suficient de fericit când degetele cleioase iau cea mai bună umplutură pe care ai mâncat-o vreodată şi îţi umpli fălcile ca şi cum nu au mai văzut aşa ceva niciodată. Şi chiar nu au văzut!

E atât de frumos, aproape orice întâmplare este un mare eveniment, pe care îl trăieşti la intensitate maximă. Armatele tale de pluş şi nasturi se aşază în gărzi magnifice şi salută venirea unei mătuşi sau faptul că s-a aprins focul în sobă sau venirea poştaşului cu cutiile lui mari, frumos împachetate.

E şi mai frumos cum ţi se pot aşterne de neunde voaluri de stele şi de lumi fantastice în care te poţi pierde ore întregi şi care pentru tine sunt la fel de reale ca lumea cu bunici şi cu plăcinte. Reveria asta poate ţine cât vrei tu, cel puţin până când ajungi împărat şi poţi să umpli lumea fantastică de bunătatea şi de plăcintele care îţi plac ţie.

Fie că stai în faţa focului din sobă şi dirijezi cu seriozitate dansul dragonilor de foc sau călăreşti băţul de după uşă şi cucereşti imperii întregi pe calul tău cu puteri nemaivăzute, sau te sperii îngrozitor, dar în joacă de monştrii pe care limbile dragonilor de foc îi desenează în umbre pe pereţi, este vârsta pe care o trăieşti fără rest şi pe care încerci să o aduci cât de des în suflarea prezentă. Mai ales în pragul Crăciunului. Mai ales prin ochii copiilor din jurul tău.

Crăciun fericit ţie şi copilului din tine şi copiilor din jurul tău!

Schumann, Kinderszenen (Scene din copilarie), Op 15

Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi şi preşedinte al Asociaţiei Creierului Iaşi