Sinuciderea depresivilor și riscul judecății acestora. Analiza medicului Mihai Cozmin de la Spitalul Socola

Atât de malițioși sunt unii dintre semenii noștri și mă întreb de unde au capacitatea aceasta de gropari profesioniști de a trece cu picioarele peste suferința, decizia celui ce nu mai este și peste amarul celor rămași în urmă? Personalități prea incisive sau o dorință acerbă de rating în massmedia pentru care și-ar vinde și sufletul? Sau poate amândouă… 

Atunci când ești depresiv….

Atunci când ești depresiv și simți că nimic nu mai merită trăit în viața ta, este ușor să îngenunghezi în fața morții. Aș spune că viața merită trăită chiar și numai din respect pentru Creatorul Universului. Este important să conștientizăm faptul că unele probleme medicale cum ar fi tulburările psihice, ne sunt date pentru a conștientiza sau a ne înfrâna de la tumultul unei vieți fără pauze. Multe persoane care ajung în pragul unei depresii cu gânduri negre și-au încălcat propriile reguli de viață. De la prea multe ore petrecute la serviciu, pauze de masă uitate, concedii amânate și vise alungate, acesta este cel mai ușor drum spre depresie. O viață agitată își strigă ajutorul prin dureri de spate, insomnii și își atinge apogeul suferinței prin depresie, anxietate sau chiar tulburări psihice mai severe. 

Uităm de sufletul nostru…

Adesea ne agităm prea mult cu atât de multe sarcini încât uităm de sufletul nostru, uităm de Eul nostru și de grija pentru noi. Incurcați în trafic, orbecăind prin poluare, alergând cu sarcini de serviciu și cumpărături fără rost, ajungem în cele din urmă acasă și uităm cine suntem. Intervine acea stare stranie și întrebarea: acum sunt eu cu mine? Ce fac? Nu te mai regăsești, ești ca după o vacanță de vară petrecută la bunici în care părinții îți par niște străini. Te-ai sălbăticit pe maidan, te-ai învățat liber și fără limite. Tot așa, în acest infern cotidian cu toate sarcinile pe cap, ajungi să fii singur și să nu ai starea și capacitatea de a ajunge să te cunoști mai bine. Este nevoie de timp pentru rădăcina sufletului tău pentru că altfel riști să te îndepărtezi mult de tine și depresia este acel voal negru care se așterne peste tine. Te ajută să tragi niște concluzii despre ce nu ai făcut bine până acum. Așa le spun și pacienților mei: faceți o introspecție și vedeți ce ați greșit și ce aveți de schimbat. Sau cum spunea Carl Jung: „depresia este ca o femeie în negru. Dacă apare în pragul ușii tale, nu o alunga. Invit-o în casă, trage un scaun, fă-o să se simtă ca acasă și ascultă ce are de spus.”

Împlinirea materială- capcana psihică

M-am săturat de mașina mea veche, vreau să mă mut la o casă cu grădină, să îmi fac vacanțe de lux iar pentru acestea prețul este pe măsură. Doza aceasta de confort în care noi românii ne dorim proprietăți personale și mașini scumpe, apasă puternic precum o menghină pe psihicul nostru. Academicianul Bujor ne recomanda regula celor 3 opturi (8 ore de muncă, 8 ore de odihnă activă și 8 ore de somn) iar noi am ajuns să le amestecăm. Cele 8 ore de odihnă activă le-am transformat în ore de muncă cu factori de stres augmentați precum telefoane cu deadline-uri și sarcini de muncă suplimentare iar orele de somn le-am comprimat atât de mult cu riscul de a ne descentra cu totul sistemul nervos. Somnul reprezintă acumulatorul nostru de energie pentru întreaga zi. O noapte nedormită este ca și cum ai avea pretenții de la un telefon cu 10% baterie să îți funcționeze perfect. 

Până unde ține sănătatea?

Sentimentul acesta de invincibilitate vine de undeva din optimismul incurabil dar care are totuși o limită de timp. Tragi de tine și tot primești semnale de alarmă pe care le ignori în mod continuu ca pe avertizările din bordul mașinii. Dai skip până face poc și atunci constați că motorul este pe butuci. În situația aceasta vin foarte mulți pacienți la cabinetul psihiatric. Dorința lor este să revină la forma psihică și fizică inițială. Cel mai important este să conștientizeze că drumul ales în ultima lor perioadă nu se potrivește cu softul pe care îl au instalat din naștere. Toți suntem diferiți, unii rezistă la nopți nedormite, alții clachează, unii au carcasa mai tare, alții o au mai sensibilă, unii rezistă la alcool, alții se sting, unii au speranțe nemuritoare, alții îngenunchează în fața problemelor. Toate acestea țin de moștenirea genetică, de karmă și de cum îți parcurgi etapele vieții. Fiecare dintre noi este diferit și nu avem dreptul de a judeca deciziile nimănui. Important este să oferi ajutorul atunci când simți că trebuie oferit. Când aproapele iți este trist și abătut, îndreaptă-l spre un ajutor și fii aproape de el.

Cozmin Mihai, Medic psihiatru