SOCIETATEA DE MEDICI ȘI NATURALIȘTI DIN IAȘI, PROTAGONISTĂ A MODERNIZĂRII ȚĂRII

Fondată la 11 ianuarie 1830 sub forma „Cercului ieșean de cetire medicinală” din inițiativa doctorilor Mihail Zotta, protomedicul Moldovei, și Iacob Cihac, medic șef al Oștirii Moldave și membru al Comisiei Doftoricești, Societatea a fost consfințită legal la 18 martie 1833. Ctitorii acestei prime mici academii naționale au inițiat un complex proiect de țară, expus în Statutele SMN. Acest „institut” avea să contribuie la înaintarea cunoașterii, mai ales în domeniul medico-farmaceutic, dar și economic, la structurarea unei organizări atât sanitare, cât și economico-politice coerente și eficiente, pentru scoaterea țării din negura ignoranței și intrarea sa în lumea dezvoltată. Statutul dintâi al Societății prevedea chiar promovarea progresului „în ambele prințipaturi”. Și, într-adevăr, majoritatea membrilor SMN nu doar români, ci și străini, au susținut Unirea Principatelor. Deci nu întâmplător, înaintea alegerilor din 24 ianuarie, în sala de ședințe a SMN Prințul Cuza a fost desemnat unic candidat la tronul Moldovei în 3 ianuarie 1859.Victorie a unioniștilor! Or Unirea a reprezentat un pas înainte în propășirea Țării. 

 

SMN, prima societate ştiinţifică modernă de tip european din Ţările Ro¬mâ¬ne, a înscris însă multe priorități prin care Moldova a făcut început unei noi epoci. Membrii Societății au deschis la 4 februarie 1834 primul „Muzeu Național” de Istorie Naturală din Principate, ce îngloba şi Biblioteca Cercului ieșean de lectură medicală. De aici a pornit explorarea faunei, florei, mineralelor, resur¬selor hidrice şi balneare, a geografiei şi etno¬ia¬tri¬ei Moldovei, prin primele expediții științifice de grup întreprinse de Dr. Iacob Cihac, doctorul și farmacistului Josef Szabó, naturaliștii Julius Edel şi Josef Frederic Bell, și silvicultorul Dimitrie Stănescu. S-au constituit astfel nu doar cea mai mare parte din colecțiile Muzeului, ci și cel dintâi fond de farmacognozie științifică din țară. Medic șef al oastei moldovenești, în 1831 Cihac a organizat întâile spitale militare la Iași și Roman, acesta din urmă mutat în 1832 la Galați. În 1859 el a tipărit primul manual românesc pentru compánia sanitară și a deschis o școală pentru soldații sanitari. Cihac a adus la Iași pe eminentul Dr. Ludovic Russ sr. (1843), custode al Muzeului și organizatorul celui dintâi serviciu chirurgical al Spitalului „Sf. Spiridon”(1848). Prin SMN s-a promovat de asemenea industria¬li¬zarea Moldovei, îndeosebi mecani¬zarea agriculturii, precum și stimularea industriei. Agronomul și economistul Ion Ionescu de la Brad a organizat învățământul agricol și a preparat prima șampanie românească în 1841. Inginerul Mihalic de Hodocin, întâiul director al Școlii de arte și Meserii din Iași, întemeiată de Asachi în 1840, a explorat resurse hidrice și forestiere, precum și zăcăminte minerale în vederea exploatării, a făcut proiecte de cale ferată, de renovare a rețelei de canalizare și aducție a apei potabile în Iași (1843-1851). Alături de Cihac, Asachi și Conachi, de pildă, Hodocin a pus în funcțiune câteva fabrici. În 1850, SMN a lansat primul proiect al unui Observator Astronomic din Principate, achiziționând „telescopul cel mare de la Viena” prin Iacob Cihac și Costache Conachi.

 

În 1852, Dr. Gheorghe Cuciureanu, protomedicul Moldovei și personalitate a SMN, a înființat Institutul Gregorian – Institutul Artei Obstetricale și Orfanotrofic, coordonat apoi de doctorul și avocatul Anastasie Fătu, cel dintâi profesor al primei Școli de Moașe din Moldova, pentru care a editat și un Manual. Fătu s-a interesat totodată de apele minerale, ca și de Proiectul de poliție sani¬ta¬ră şi hygienă publică (1863), prin care se prevedea asistența medico-socială a celor defavorizați, in¬di¬vizi cu dizabilități – infirmi sau „neputincioși”, adulți și copii, „im¬proprii de a-şi câștiga existența” și a „periculaţilor” (accidentaților). Tot Dr. Fătu a inaugurat la Iași prima Grădină Botanică din Principatele Române în 1856, fiind urmat apoi de Dr. Dimitrie Brândză, în 1873. În 1854, la Iași a luat naștere Gremiul Spiţeresc, grație doctorului Ludovic Steege, iar între 1857-1859 a funcționat o Școală Gremială de asistenți de farmacie. Profesorul Grigore Cobâl¬cescu a studiat calcarele şi fauna fosilă de la Repedea, pu¬bli¬¬când cea dintâi lucrare românească de geologie în 1862. În 1882, medicul militar Gustav Otremba a fondat la Iași prima Societate Medico-Militară din țară. În 1884 SMN a subvenționat întâile cercetări arheologice de la Cucuteni ale lui Nicolae Beldiceanu, care, în 1885 a publicat Antichitățile de la Cucuteni. Dr. farmacist Samuel Konya, între altele, a analizat apele minerale și solurile Moldovei, acordând deosebită atenție Slănicului, în vederea întrebuințării acestor bogății în medicină, și a studiat „Alimentarea orașului Iași cu apă potabilă” din Prut (1898-1904). Cu fratele său, Carol, a condus Farmacia Curții Regale „Frații Dr. Kónya” (Farmacia „Națională”), unde, pe lângă importuri, se găseau excelente preparate proprii.

 

Farmacistul Nicolae A. Racoviță, scurt timp primar al Iașului în vreme de război (1917-1918), a dat și el avânt producției farmaceutice locale prin pri¬mul laborator indus¬tri¬al de medicamente „L’Atome”, din Bucium. 

În plus, SMN a fost dintotdeauna asociată nemijlocit învățământului preuniversitar și superior, creării instituțiilor necesare acestora, și și-a asumat de la început publicarea unora din primele manuale în română, ca și a primelor reviste de popularizare medico-naturalistă în limba țării, pe care a îmbogățit-o și impus-o. Succesoa¬rea de elită a periodicelor din 1844-1855 este azi Revista Medico-Chirurgicală a SMN Iași, jurnal prestigios, care, la 1 ianuarie 2022, a serbat 135 de ani de la apariția întâiului număr – Buletinul SMN  – în ianuarie 1887. 

În lăcașul Societății de Medici și Naturaliști s-a tranșat, prin urmare, bătălia pentru Unire, lucru datorat și faptului că SMN însăși s-a implicat și a susținut această dorință a nației și a îndrumătorilor săi vizionari. Amintirea acestui eveniment crucial în destinul României moderne a rămas de-a pururi în istoria și memoria colectivă a membrilor SMN, care l-au menționat cu mândrie de câte ori au avut ocazia.

În 24 ianuarie 1959, la celebrarea centenarului Unirii, pe fațada sediului SMN s-a amplasat o placă prin care se consemna aniversarea, menită să mențină veșnic vie în mintea și sufletul românilor, dar și al tuturor trecătorilor pe fosta uliță a Hagioaei – actualul Bulevard al Independenței – istoria ce s-a scris aici. 

Aniversând 192 de ani de la punerea pietrei de temelie a SMN și 163 de ani de la Unirea Principatelor Române, ne dorim ca numele Societății să fie tot mai bine cunoscut, inclusiv ieșenilor, redevenind renume, așa cum a fost în epoca sa de glorie, de afirmare și colaborare europeană, conform devizei proprii: Semper altius!

 

Totul este frumos, deoarece identitatea națională poate fi un motor al dezvoltării, Primăria Iași salvând un alt monument istoric de ladispariție. Dar această realizare are și o parte tristă, care lasă un gust amar celor care cunosc istoria. În urmă cu un an  a apărut  în Ziarul de Iași, la 10 ianuarie, 2021, cu o zi înainte de aniversarea a 191 de ani de la întemeierea Societății de Medici și Naturaliști (SMN) din orașul colinelor un articol intitulat „Lucrările la Muzeul de Istorie Naturală din Iași ar trebui să fie gata vara aceasta” În articol se anunța, între altele: „După restaurare, monumentul istoric îşi va menține destinația de muzeu cu o bibliotecă și o sală de conferință (Societatea de Medici și Naturaliști) (sublinierea noastră)”..etc. Așadar, Societatea de Medici și Naturaliști din Iași s-a transformat într-o „sală de conferință” a Muzeului de Istorie Naturală. După cum se desfășoară lucrurile, probabil, asta se și intenționează să se întâmple. Nedorita dispută dintre SMN 1830 și Muzeul său de Istorie Naturală s-a putut naște după separarea SMN de Muzeu în 1960. Această „judecată a lui Solomon”, ce tinde a se duce până la ultimele consecințe, s-a datorat destinului național de după 1948. Atunci, SMN în ansamblu, inclusiv Revista sa, au fost suprimate timp de șapte ani – 1949-1956, redobândindu-și cu greu dreptul la continuitate în contextul noilor structuri imediat post-belice. În acea vreme de criză ideologică, morală, dar și financiară, Acad. Prof. Dr. Vasile Rășcanu, sufletul renașterii SMN, a acceptat disjungerea Muzeului de SMN-mamă.

Muzeul a trecut sub autoritatea Universității „Al. I. Cuza” – Facultatea de Biologie, iar SMN, cu Biblioteca și redacția Revistei Medico-Chirurgicale, de la parter a rămas la USSM având ca for academic  Institutul de Medicină din Iași (actuala Universitate de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”). Victoria „nominalismului” asupra „realismului”. Anii au trecut, Muzeul de Istorie Naturală, în mod justificat, dorește să se dezvolte la nivelul veacului XXI, însă, din nefericire, găsește cu cale să șteargă, o dată în plus, realitatea istoriei, metamorfozând prima Societate științifică din Principatele Române și sud-estul european – Societatea de Medici și Naturaliști din Iași – în sala sa de ședințe, asumându-și-o. Un demers neloial al „nominalismului” asupra „realismului” sau infinita dilemă: cine a fost mai întâi: oul sau găina?!  

 

Dana Baran, E, Târcoveamu