Suveranism pentru borfaşi

La o lună după anularea OUG 13, în martie 2017, plenul Camerei adopta propunerea legislativă de modificare a Constituţiei pe tema definirii familiei tradiţionale. De atunci, timp de un an şi jumătate, PSD a fluturat ameninţarea cu referendumul şi a avansat diferite date: septembrie 2017, primăvara lui 2018, 10 iunie 2018. Care era misterul răzgândirilor şi amânărilor? De fiecare dată când se părea că Liviu Dragnea era aproape de o condamnare, de fiecare dată când la modificarea legilor justiţiei apăreau blocaje (iar preşedintele Iohannis avansese la rândul său o iniţiativă de consultare pe justiţie), PSD readucea în discuţie referendumul. Se crede că l-a ţinut pregătit doar pentru a fi folosit ca o perdea de fum după care să treacă legi sau ordonanţe pe justiţie şi alte abominaţii pentru salvarea lui Dragnea. Într-adevăr, nu este deloc exclus ca în aceste zile să se întâmple ceva foarte grav, cum ar fi emiterea unei ordonanţe privind amnistia şi graţierea. Însă, jocul are o bătaie mai lungă.

Din scurt, la 1 septembrie, Dragnea anunţa că referendumul va fi pe 7 octombrie. Aflase că Parlamentul European programase o amplă discuţie despre statul de drept din România la începutul lunii octombrie şi, tot cam atunci, se aştepta să fie şi primul termen de la Înalta Curte în dosarul angajărilor fictive, care-l poate trimite rapid la închisoare. A nimerit-o! Anunţul a dat un şah-mat rapid PNL-ului, dar şi opoziţiei, care a înghiţit fără să priceapă că are în intestine o armă de divizare a frontului anti-PSD, de încăierare a opozanţilor #rezist, de divizare profundă a societăţii.

Oricum, nici în acel moment, borfaşii din PSD nu erau creditaţi decât cu frica de a face totul pentru a scăpa de justiţie. Mai vorbiseră stropşit la UE, vituperau împotriva Occidentului nenorocit, se certaseră cu ambasadorii, postaseră năzbâtii infantile şi manipulări ordinare pe facebook, dar era destul de clar că lor le lipsea o ideologie precum a lui Viktor Orban sau Lech Kacinscki, un construct intelectual puternic care să alimenteze un euroscepticism penetrant. Cleptocraţia nu putea livra o formă de justificare a derivei României unei populaţii pro-europene din punct de vedere politic şi economic. Le lipsea discursul, ideea, pretextul pentru a avea succes cu relativizarea aspiraţiei pro-europene a majorităţii românilor.

În ultima săptămână, dezbaterea referendumului nu a mai fost despre familie, ci a fost înţesată cu mesaje de o congruenţă evidentă. Pe scurt, referendumul s-a transformat într-o platformă de denunţare a Occidentului. Un amestec de homofobie şi tradiţionalism, de suveranism şi euroscepticism. Vectori ai propagandei ruseşti au lansat apeluri pentru Ro-exit. Fake news-uri despre căsătorii dintre oameni şi animale au fost vehiculate de apropiaţii intimi ai lui Dragnea. În aplauzele Sputnik-ului, maşinăria mediatică folosită de Kremlin în războiul hibrid, prim-ministrul Dăncilă a devenit, prin discursul ţâfnos şi mincinos susţinut în Parlamentul European, eroul patrioţilor care-şi apără ţara, valorile şi suveranitatea.

Trebuie să acceptăm că avem în faţa ochilor o coagulare, rafinare şi direcţionare a temelor de contestare a UE fără precedent după 1989. Prin intermediul referendumului a fost declanşat un război cultural împotriva valorilor liberale fundamentale pentru democraţiile occidentale. Politic şi economic România este pro-Occident, dar din punctul de vedere al valorilor tradiţional-patriarhale, a mentalităţii ortodoxismului conservator şi rudimentar, nu a fost vreodată. Am fi sperat că, sub influenţa prosperităţii şi democraţiei, acest fond tradiţionalist să-şi recalibreze obiectivele. Dar însăşi Biserica Ortodoxă Română, instituţia care girează plebiscitul, nu a ieşit niciodată din trecutul comunist. Înţesată cu delatori şi agenţi ai fostei Securităţi, BOR a funcţionat mână în mână cu partidul stat, într-un parteneriat toxic şi mereu refractar la fundamentele democraţiei. BOR este angrenată sincer în această nouă rinocenizare instrumentată de un grup de borfaşi, ce urmăreşte controlul societăţii prin exploatarea resentimentelor faţă de diverse categorii şi grupuri.

Vor cumpăra românii o retorică naţionalistă, suveranistă, generată de un amestec de hoţie, prostie, analfabetism şi complexe? Să zicem că, dacă nu fraudează, există posibilitatea ca PSD să piardă, totuşi, puterea în alegeri. Dar va lăsa moştenire, pe lângă un faliment economic, o justiţie distrusă, un stat mafiotizat, şi o platformă ideologică anti-occidentală „la cheie”. De aceea e foarte important ce rol va avea mişcarea pentru familia tradiţională după referendum. Milioanele de voturi, stoarse prin zgândărirea fricilor cu fake news-uri, se vor transforma în vocile care denunţă apartenenţa la UE?