Trei pagini de Facebook. Sau de ce Iaşul nu poate fi un mare oraş european

Ştiţi cum este să vă rătăciţi pe Facebook, mergând din comentariu în comentariu, şi la un moment dat să exclamaţi: „wtf, unde am ajuns!?”. Prin astfel de labirinturi m-am pierdut şi eu în ultimele zile, iar la căpătul lor m-am trezit pe paginile de socializare ale unor membri importanţi ai „intelighenţiei” ieşene.

Întâlnirea cu Bogdan Anastasiei, cadru didactic la FEAA, specialist în marketing şi management. Intrarea în labirint: un comentariu sarcastic, lipsit de empatie, pe pagina de FB a ZDI la articolul „Raport: 11 persoane mor din cauza foametei în lume la fiecare minut”. Pe pagina angajatului de la UAIC, o multitudine de mesaje cu caracter rasist (ultimii în colimator, cei trei englezi de culoare care au ratat la loviturile de departajare, plus Mbappe), anti-lgbt, anti-vaccinare, pro-Trump, pro-Viktor Orban, anti-Bruxelles, citate din lideri AUR, din Mirel Palada, Vacanţa Mare etc. Mă rog, aţi înţeles meniul. Ce mi-a atras atenţia au fost distribuirile de postări împotriva celor care aleg bicicleta sau trotineta ca mijloc de transport în oraş. În condiţiile în care, Anastasiei este expert în marketing turistic. Cu alte cuvinte, dacă administraţia locală şi-ar propune să închege o strategie de turism la Iaşi, cadrul didactic de la FEAA s-ar impune în mod natural ca una dintre vocile cu greutate în schiţarea proiectului. Or, e de presupus că al nostru conf. univ. dr. ar propune creşterea numărului de maşini şi interzicerea transportului ecologic în oraş ca metodă de atragere a turiştilor…

Întâlnirea cu Andrei Apreotesei, consilier judeţean, director la Ateneul Tătăraşi. Fireşte că ştiam cine e Apreotesei, dar nu am avut curiozitatea până zilele trecute să-i caut pagina de Facebook. Intrarea în labirint: observaţia unui coleg din presă că directorul Ateneului Iaşi distribuie mesaje intolerante, preluate din discursul regimului Orban, asumat deschis ca „iliberal”. Pe pagina lui Apreotesei, pe lângă promovarea unor lideri ultra-conservatori – Ungaria, Polonia, Slovacia* – o multitudine de preluări de pe site-urile Basilica, Trinitas şi Doxologia. Stupefiante repere pentru un vector cultural dintr-un oraş cu 400.000 de suflete. Unde sunt vremurile în care la Ateneul din Tătăraşi se punea în scenă „Evangheliştii”, iar elita culturală din România dezbătea aprins despre avangarda de la Iaşi?

Întâlnirea cu Lucian Sfîcă, conferenţiar doctor la Facultatea de Geografie (UAIC). Intrarea în labirint: un text de pe pagina cadrului didactic, propus spre publicare online de un coleg din redacţie. Un text, în care al nostru conf.dr. îi îndeamnă pe tinerii din rural şi oraşele mici să respingă traiul din oraşele mari. Motivul: o să muncească toată viaţa să-şi plătească datoriile la bănci, o să devină sclavii mafiei imobiliare. Nicio menţiune, într-o postare altfel kilometrică, despre avantajele vieţii într-o metropolă. Pe de altă parte, să observăm că deşi asumarea „de stânga” în cazul lui Sfîcă este evidentă, inamicii sunt cam aceeaşi ca şi la preopinenţii „de dreapta” menţionaţi mai sus. Un limbaj agresiv la adresa minorităţilor – „românca neaoşă cu origini de Hindustan, pe nume Andra”, şi, în general, împotriva „progresiştilor” de la USR PLUS – „curvele astea propagandistice”, „plâng javrele”. Limbaj de intelectual în universitatea lui Toader.

Aparent divers, discursul celor trei are un fond comun: o ură, pe alocuri nedisimulată, faţă de viaţa într-un oraş mare, cu tot ce înseamnă o metropolă europeană în secolul 21: toleranţă, diversitate, ecologie (o bilă albă aici pentru Sfîcă), avangardă culturală, cosmopolitism. Problema nu e că cei trei au o perspectivă mai tradiţionalistă asupra lumii (ca fapt divers, niciunul nu a salutat pe FB victoria unei femei la alegerile din Moldova), e dreptul lor la opinie, ci senzaţia persistentă că mai toată elita Iaşului gândeşte după aceleaşi coordonate. Dacă la Cluj, spre exemplu, vocile conservatoare reprezintă câteva semitonuri, chiar necesare, într-o multitudine de ecouri şi urlete din piaţa publică, la Iaşi, idealizarea tradiţiei (în esenţă, a traiului la ţară) e discursul dominant în agora dar şi în turnurile „înalte” ale cetăţii.

*Liderii ultra-conservatori din Ungaria, Polonia, Slovacia etc. sunt votaţi covâşitor în mediul rural şi în urbanul mic. Capitalul lor de încredere este scăzut în oraşele mari.