Un fost premier, la un pas de moarte pe buza unei prăpăstii din Munţii Bucegi

“Din prima sursă…Da, am suferit un accident sever pe munte de Ziua copiilor. Ultimul pas, ultimul pasaj cu gheaţă şi zăpadă pe o brână mai ciudată şi… hăul… Norocul (dacă se poate de vorbit aici de noroc) a fost că am reuşit să mă regrupez şi stabilizez înainte de segmentul vertical. La un pas de… Am fost stabilizat pe munte de doi mountaneers (alpinişti) inimoşi care – cu riscul vieţii – au coborât către mine până au venit cei de la Salvamont. Ştiu că le-a fost extrem de greu, le auzeam vocile tot mai alarmate. Nu ştiu cine sunt, ştiu doar atât: unul din ei îmi povestea că el crede în Dumnezeu şi că totul va fi bine! Şi chiar a fost. O să-i găsesc neapărat pe salvatorii mei pentru a face o rugăciune împreună pentru sănătatea şi salvarea tuturor.

Tot ce a urmat a fost ca la carte. Echipa Salvamont de la Piatra Arsă a venit rapid: „Hai, nea Ion, că poţi!” Târât pe potecă şi – culmea! – am reuşit să fac câteva sute de metri de picioare fără a pune în pericol viaţa salvatorilor. SMURD Sinaia – stabilizat, oxigenat şi transportat la Unitatea de Urgenţă Ploieşti. Preluat, triat, testat, chirurgie, stabilizat. Văzând aglomeraţia mare de la Urgenţă, am preferat să nu ocup patul cuiva şi am fost transferat la Centrul de recuperare de la Enayati Medical City din Bucureşti. Prietenul meu Wargha Enayati şi echipa sa au făcut minuni. Acum sunt bine şi scriu prostii pe Fb.

Ne place să ne plângem că în România totul merge rău. În cazul dat nu a fost aşa. Servicii de la stat (Salvamont, SMURD), serviciile de salvare, cele private de recuperare de la Enayati au acţionat şi cooperat eficient. Dar cel mai important oamenii – profesionişti, empatici. Le mulţumesc mult!

Da, încep să-mi fac un proces de conştiinţă – un hobby personal a pus pe jar zeci de oameni. Evident, s-au activat (pentru prima dată!) toate asigurările pe care le întreţin de zeci de ani. E important să le ai în cazul nefericit al unui accident.

Dar şi faptul că am făcut o greşeală aproape fatală de începător – nu te bagi pe panta instabilă plină de gheaţă şi zăpadă deasupra prăpastiei. Nu este deluşorul pentru lunecuş din cartier. Nu mergi singur şi neasigurat pe brâna cunoscută pentru multiple accidente fatale în condiţii mult mai bune…

E şi ceva pozitiv, o să mă mai astâmpăr. A fost un test dur – nu m-am speriat, panicat, doar m-am înfipt şi cu dinţii în ultimul petic de pământ şi am început… să mă gândesc la viaţa mea. Când ştii că aproape tot ce ar fi trebuit să faci în viaţă ai făcut, că nu va plânge multă lume în urma ta, e mai uşor să descleşti dinţii, să desfaci mâinile pentru ultimul zbor…

Şi încă o lecţie. Nu fii arogant şi încrezător. Muntele nu fuge, tu zbori! Practic acest sport deja de zeci de ani. Am făcut aproape toate traseele majore de hiking din lume – Himalaya, Caucaz, Alpi, Kili, Gheţarii din Ecuador, Patagonia… Nici un accident major! A fost să se întâmple pe „munţişorii” de acasă, pe un traseu pe care l-am făcut de zeci de ori. Echipat ca la carte şi în condiţii fizice foarte bune.

Dar ştiţi ce? Poate eu încă aiuresc sub influenta sedativelor, dar poţi să mori şi căzând în propria baie. Pentru ce trăim, doar pentru plăceri banale trupeşti, bani şi karaoke bar?!

Nu ştiu când voi reveni pe munte. Dar voi reveni la sigur! Sănătate să aveţi!”, scrie pe Facebook, Ion Sturza.