Un infirmier dintr-un centru pentru copii cu dizabilităţi, sancţionat doar cu reducerea salariului pentru abuzarea a doi băieţi

Un asemenea exemplu de indiferenţă criminală a ieşit la lumină la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (D.G.A.S.P.C.) Sălaj, unde un angajat suspectat de abuz împotriva unor copii cu dizabilităţi nu a fost tras la răspundere în mod adecvat pentru acţiunile sale oribile. 

Dintr-un răspuns oficial oferit organizaţiei Vocea Copiilor Abandonaţi, furnizat de D.G.A.S.P.C. Sălaj, reiese că două cazuri de abuz asupra beneficiarilor de la un centru de plasament pentru copii cu dizabilităţi au avut loc în cursul anului 2020.

În ambele situaţii, angajatul văzut ca agresor a fost un infirmier. Ambele incidente, agresiunile fizice asupra a doi băieţi, nu au dus la sesizarea Poliţiei sau Parchetului, deoarece comisia de disciplină a D.G.A.S.P.C. Sălaj a considerat că nu aveau gravitatea necesară.

Sancţionarea administrativă a infractorului a fost extrem de benignă: un avertisment scris după primul incident şi o reducere a salariului de bază cu 5% pe o durată de o lună după a doua abatere.

Acestea suscită semne serioase de întrebare în legătură cu atitudinea autorităţii locale şi cu angajamentul acesteia de a proteja copiii pe care îi au în îngrijire.

Problemă este îngrozitoare şi inacceptabilă din mai multe puncte de vedere. În primul rând, angajatului nu i s-a făcut plângere la poliţie, pentru simpla suspiciune de abuz, ceea ce înseamnă că persoana responsabilă pentru abuzul minorilor rămâne neverificată de organele de cercetare penală şi poate continua să acţioneze în detrimentul altor copii.

În al doilea rând, acest comportament transmite un mesaj periculos tuturor celor implicaţi, că abuzul în cadrul instituţiei poate fi tolerat sau ignorat, cu pedepse insuficiente şi consecinţe minime. 

Este urgent nevoie ca autorităţile competente să se auto-sesizeze în acest caz şi să investigheze dacă au mai avut loc astfel de abuzuri şi cum pot fi împiedicate.

Copiii din centrele de plasament au deja suficiente provocări cu care se confruntă în viaţa lor. Ultimul lucru de care au nevoie este să se teamă de oamenii care ar trebui să le ofere protecţie şi siguranţă.

Vezi mai multe detalii pe presshub.ro