VIDEO DRONA: Un nou cartier cu 5000 de apartamente în prelungirea Copoului

"Macarale suie în zări"

În primul weekend de primăvară din an, am plecat spre Copou, pornind din Păcurari, via Rediu. Pe dealul din spatele Kauflandului Păcurari se vede cimitirul, pe dealul cu o zonă arsă recent de un incendiu de vegetaţie şi, spre stânga, spre Rediu/Valea Lupului, sunt câteva construcţii. Văzută dinspre Păcurari, coama dealului e încă liberă de construcţii. Din maşină, impresionantă e la început imaginea dealului pârjolit, se vede cât de tare s-a apropiat focul de case. Pe partea dreaptă trecem pe lângă o zonă de pădure, o imagine de care orice orăşean e însetat. Dar odată ajunşi în zona Copoului, pe aleea Mihail Sadoveanu, priveliştea se schimbă. Chiar înainte de a ajunge la Grand View Hotel, care promite oaspeţilor săi că “liniştea naturii şi lipsa agitaţiei din oraş vor face din şederea la noi vacanţa perfectă", pe partea dreaptă a drumului se înalţă coloşi în construcţie, mormane de pământ şi resturi de şantier. Nişte blocuri încă în lucru, roşiatice, imense, cu parter şi 11 etaje, masive cum nu cred că am văzut încă în Iaşi, mă fac să mă întreb dacă am ajuns în China. Pe un panou, scrie că Royal Town cucereşte Copoul. Şi, îmi spun imediat că l-a şi cucerit.

Senzaţia aia de masivitate e apăsătoare, chiar dacă am (încă) şansa să mă întorc şi să privesc în spate către o zonă cu viţă de vie. În faţa mea se desfăşoară însă o armată de blocuri. În sus, spre strada Mihail Sadoveanu mai sunt câteva blocuri, de un alb orbitor în soarele puternic. Tot de 11 etaje, cu balcoane de sticlă, cu aspect de hotel. În spate, cât vezi cu ochii, construcţii noi, blocuri înalte, un cartier întreg coboară spre Copou.

Mi se îmbulzesc în cap în acelaşi timp imagini cu costrucţii din China sau Rusia, hotelurile prea înalte şi parcă prea aproape de plaja din Portimao, în sudul Portugaliei, amintiri din vremea copilăriei, când mă mutasem în ultimul bloc construit din Păcurari, înainte de rond Canta. În continuare, spre ieşirea din oraş, în acei ultimi ani de comunism, când se construia frenetic, se înşirau mai multe temelii de bloc. Acum locuiesc în unul din acele blocuri pe care le-am văzut cum se construiau. Îmi sună în minte versurile şi melodia unui cântec din perioada comunistă, “Macarale", al Trioului Grigoriu.

Apartamente la “Răsărit de Soare"

Îmi revin din uimire doar ca să-mi dau seama că puţin mai jos, pe o stradă laterală la dreapta, un alt proiect imobiliar, străjuit cu o barieră de acces, oferă două blocuri gata terminate. Cu siguranţă, se mai construieşte ceva, după câte materiale stau acolo pregătite. Citesc pe un banner că ar fi vorba de Ansamblul Rezidenţial “Răsărit de Soare", care oferă apartamente cu 1, 2, 3 camere şi penthouse-uri pe două nivele (!). Corectez greşeala de pe banner în gând (niveluri, nu nivele) şi mă întorc spre Copou.

Mai sus de hotelul Grand View sunt vreo două clădiri care anunţă că acolo e cartierul Carol I. Dar adevărata desfăşurare de forţe imobiliare se scurge către Agronomie. Chiar la stradă, pe aleea Mihail Sadoveanu, se aliniază pe dreapta, pe sensul de coborâre, câteva blocuri mici, cu 5 etaje, par chiar cochete pe lângă mastodonţii care au apărut în spatele lor, în linia a a doua şi a treia de construcţii. Desigur, au şi ele un uşor aspect de hotel, dar în faţă sunt străjuite de o linie de pini (cred), care mă trimit cu gândul la o staţiune de munte. Balustradele metalice ale balcoanelor au forma de val grecesc, iar gardul metalic care delimitează proprietatea are în mijloc reprezentarea Medusei (o fiinţă mitologică, descrisă ca fiind o femeie hidoasă, care are şerpi în loc de păr şi care avea puterea de a pietrifica pe oricine o privea direct în ochi). Medusa e şi logo-ul casei de modă Versace. Potrivit wikipedia, logo-ul provine de pe podeaua ruinelor din zona Reggio Calabria în care fraţii Versace se jucau în copilărie. Gianni Versace a ales-o pe Medusa ca logo pentru că ea îi făcea pe oameni să se îndrăgostească de ea şi nu mai aveau cale de întoarcere.

"Royal Town" a fost printre primii

Între două şiruri de astfel de locuinţe, străjuite de Medusa întâi şi apoi de şirul de pini, e o poartă cu barieră, care poate fi deschisă de către rezidenţi prin telecomandă. Imediat după poartă se vede lipit undeva un anunţ printat pe o foaie A4, prin care o persoană oferă spre închiriere un loc de parcare cu 50 de euro pe lună. Parcările pentru aceste clădiri sunt în zona din spate, delimitată în continuare de alt ansamblu rezidenţial printr-un gard metalic, înalt, prea firav ca să fie sărit.

În stânga însă gardul dispare. Acolo nivelul e mai jos, astfel încât trebuie să sar peste un fel de zid construit din pietre îngrămădite într-o structură metalică. Sar, pentru că sunt atrasă de o zonă verde, singura pe care aveam să o descopăr.

Mă aflu acum în spatele blocurilor imense roşiatice, care sunt undeva în dreapta şi în spatele meu sunt blocurile cu Medusa. Sunt înconjurată de mai multe blocuri cu 11 etaje, terminate, locuite. Maşinile parcate în zonă sunt îngrijite. Unele mai de fiţe. Dintr-o scară ies trei persoane, adulţi tineri, în jur de 30-35 de ani. Dintr-un apartament se aude muzica dată cam tare. Nu e deranjantă muzica, nu sunt manele. E deranjant contrastul cu liniştea din jur şi cu liniştea pe care te aştepţi să o găseşti în acea zonă. Din alt apartament se aude un aspirator. În zona verde sunt puţin dezamăgită. E un covor artificial, nu e iarbă. Sunt tufe mari de tuia în nişte hârdaie uriaşe, înfofolite cu un material izolant cu vată de sticlă la interior şi aluminiu la exterior. Totul dă o senzaţie de artificial.

Între trei turnuri sclipitoare, cu tuia ambalată în aluminiu la parter, a fost amenajat un loc de joacă pentru copii. Doi copii şi o mamă se dau pe tobogan. O a doua mamă îşi supraveghează fetiţa de la baza construcţiei. O întreb cum e zona şi îmi spune că nu stă aici, ea a preferat să locuiască la casă. E în vizită la cineva. Dar i se pare "ok" zona, ai tot ce trebuie şi nu ajungi chiar greu în oraş. În rest, e pustiu. Trec din nou pe lângă zgomotul de aspirator, urc bordura pe care o sărisem iniţial, ies pe lângă Medusa şi îmi continui drumul către Copou.

Îmi iese în cale o poartă boltită, care anunţă pompos intrarea în Royal Town – pe unde ar fi trebuit să ajung la zona verde, dacă nu săream bordura ce grăniţuieşte două complexuri imobiliare diferite. Un post de vânzare tip vagon anunţă din nou că Royal Town cucereşte oraşul, probabil că de acolo se pot obţine informaţii despre locuinţe şi preţuri. În continuare e un complex de magazine, cu Mega Image (nu tocmai preferat de pensionarii români, cred), o farmacie şi un Fitness Hub. O cafenea Leche situată la piciorul unui alt bloc în construcţie (de la cafenea în jos începe un alt ansamblu de locuinţe) îmi aduce în minte imaginea din filmele americane cu tineri corporatişti care pleacă de acasă imediat după ce se trezesc, îşi cumpără o cafea pe drum şi o beau în birourile comune. Mai jos de complexul de magazine e un teren de tenis de unde se aude ritmul (destul de lent) al loviturilor de minge cu racheta.

Complexul "Azimut"

Peste drum de cafenea e Colegiul Teologic. Dar eu cobor tot pe partea dreaptă şi descopăr că blocul din spatele cafenelei face parte din complexul Azimut, care va avea câte 9 apartamente şi două lifturi pe etaj. La capătul “Azimutului", un alt banner îmi anunţă intrarea pe teritoriul Complexului “Luxury Carol I – Apartamente de Lux". O stradă la dreapta mă duce din nou într-o zonă în care se construieşte masiv. Am ajuns pe partea opusă a terenului de tenis. Aici, pe dreapta, e pământ răscolit, semn că va veni curând cel puţin o nouă clădire, iar pe stânga sunt construcţii, în faze diferite, dar înconjurate de un gard pe care scrie că acolo e Copou Garden. Deja confuză, nu mai înţeleg cărui proiect îi aparţine fiecare bloc şi unde este de fapt Luxury Carol I? Merg la stânga, pe o străduţă paralelă. Pe partea dreaptă sunt blocuri, pe partea stângă sunt nişte case destul de noi, frumoase şi îngropate total în umbra noilor construcţii. Aici se cam termină noul cartier de blocuri din Copou.

“Locuiesc în capătul Păcurariului şi, ca să evit traficul intens spre oraş, am mers de câteva ori, dimineaţa, prin Rediu. Greşeală. Dimineaţa rămâi blocat în traficul din Copou. În restul zilei, e mai lejer", mi-a povestit un prieten din experienţa proprie.

Despre trafic mi-a spus şi Adrian. Are 25 de ani, este absolvent de Agronomie şi locuieşte în zona Gaudeamus. “Am plecat de acasă cu prietena mea, eu pe bicicleta abia luată, ea cu taxiul. Urma să ne vedem pe Independenţei, în parcul Mitocul Maicilor. Eu am ajuns înaintea ei, fără să pedalez ca nebunul şi în condiţiile în care pe ea taxiul a adus-o fix lângă parc, iar eu, pe bicicletă, a trebuit să fac un ocol şi să intru pe Lăpuşneanu", povesteşte Adrian, care îşi aminteşte şi de studenţia nu de mult încheiată la Universitatea din dealul Copoului: "Acolo, la Agronomie sunt două treceri de pietoni, fără semafor. Când terminau studenţii şcoala sau când era pauză, 20 de minute era blocat complet traficul, pentru că studenţii treceau continuu dintr-o parte în alta a străzii. Şoferii puteau să coboare din maşini şi să fumeze liniştiţi câteva ţigări. Ca să nu mai zic că de la Rond Agronomie în sus strada are câte o bandă pe sens. Dacă mai vin câteva mii de familii, nu se va mai putea circula de loc. Şi nu înţeleg de ce se tot spune că acele construcţii sunt în Copou. Ai o grămadă de urcat până acolo. Mai bine spui că stai în Breazu, nu în Copou".

Clienţii sunt tineri

Trag linie şi mă gândesc la mama prietenei mele. Să cobori până la Grădina Botanică e posibil doar când ai picioare tinere şi sănătoase. Altfel, depinzi de mijloacele de transport în comun. Staţii de autobuz sunt pe toată lungimea acestor proiecte imobiliare (dar nu am verificat cu ce frecvenţă ajung autobuzele). Piaţă nu există. Farmacie şi Mega Image bifăm, dar dacă ai nevoie de altceva, depinzi de transport. Clădirile înalte, oricât de albe, noi şi sclipitoare ar fi, îţi creează o senzaţie de apăsare, eşti prins între betoane, în “inima Copoului". Clienţii cărora par să li se adreseze aceste proiecte imobiliare au probabil în jur de 30-40 de ani. Au venituri peste medie şi aspiră să facă parte dintr-un fel de elită. Dar peste 30 de ani unii dintre aceşti clienţi vor avea nevoie de scaune mobile ca să se deplaseze, aşa cum folosesc în acest moment foarte mulţi vârstnici din ţările vestice. Şi nu îmi pot imagina cum ar urca dealul, către masivele blocuri care ocupă încetul cu încetul Copoul, şiruri de scaune mobile. În schimb mă tem că, în curând, din Păcurari, pe coama dealului vom începe să vedem blocuri masive cu aspect de hotel de pe litoral.

Între timp, în Copou, de la Copou Garden şi până la Grand View Hotel, macaralele râd în soare, în vreme ce casele plâng în umbră.

VEDEȚI ȘI:

Orașul de la marginea Iașului: peste 5.000 de apartamente, până la finalul anului 2023 – AICI