Parinti de duminica

Tot mai multi oameni se confrunta astazi cu pierderi de toate felurile, cu traume provocate de diverse situatii, cu saracia si lipsa de speranta. In majoritate, isi gasesc totusi alinare linga cei dragi.
O mingiiere, o vorba buna sau o incurajare spusa la timp face uneori cit toate averile din lume. Copiii nimanui nu au parte insa, niciodata de asa ceva. Ei nu au avut ce si nici timp sa-si constientizeze imensele pierderi. De alinare nu au nevoie, pentru ca suferinta este starea lor naturala.
Fara sa aiba incotro, ei cresc ascunsi dupa zidurile insitutiilor de ocrotire pina la virsta majoratului, cind sint obligati sa plece in lumea larga. Institutionalizarea suportata atitia ani isi spune atunci cuvintul: e scoala neputintei invatate.
"Au crescut ca intr-o sera"
In cele trei leagane ale Centrului de Plasament "Alina" isi duc zilele aproximativ 50 de copii cu virste cuprinse intre trei si cinci ani. Desi normali din toate punctele de vedere si perfect sanatosi, prichindeii poarta pecetea izolarii si a lipsei de afectiune in intregul lor comportament. Vorbesc greu, pentru ca n-au avut parte de atentia oferita de un parinte adevarat. Gesturile le sint stingace, piciorusele ii poarta nesigur, iar minutele sint mereu intinse spre caldura oricarui vizitator. Pentru ei, singurul "afara" inseamna curtea strimta din spatele leaganului. Asa incit se sperie grozav odata ce sint scosi in strada.
"Marea majoritate nu au iesit niciodata din institutie. Au crescut ca intr-o sera si este si normal sa-i inspaiminte lumea din afara. Noi tocmai asta dorim sa remediem. Sa-i socializam, sa le dam posibilitatea de a cunoaste lumea in care traiesc. Vrem sa-i inscriem la gradinita si de mare ajutor ar fi oamenii cu suflet, care ar putea sa ia cite un copil acasa in week-end. Ar fi o sansa pentru ei sa creasca si sa se dezvolte altfel", a spus Ileana Chelmus, directorul Centrului de Plasament "Alina". Sefa institutiei a tinut sa precizeze in mod special ca toti copiii sint perfect sanatosi.
Cum sa devi parinte de duminica
Familiile care se hotarasc sa daruiasca unui copil din leagan fericirea unui camin, nu trebuie sa dea dovada decit de bunavointa, sa fie sanatosi psihic si sa aiba conditiile necesare intretinerii unui sufletel. "Cei care au generozitatea si bunatatea de a face acest lucru, pot veni la noi sa vada copiii si sa-l aleaga pe cel care doreste sa-l ia acasa. Apoi vor face o cerere, vor aduce o declaratie facuta la notariat prin care isi asuma responsabilitatea asupra integritatii fizice a copilului pe perioada week-end-ului. Urmeaza o ancheta sociala facuta de noi si asta-i tot", a explicat Ileana Chelmus. De mentionat ca persoanele care se hotarasc sa devina parinti la sfirsit de saptamina, ar fi bine sa nu renunte dupa primul week-end. Deosebit de fragili sufleteste, pentru micuti acest lucru ar insemna o noua parasire. Ar fi o doza in plus de intoxicare cu sentimente de teama, izolare, vinovatie, neputinta, care n-ar duce decit la acea atit de tragica tristete cronica.
Daruire neconditionata
Oamenii care doresc sa le fie casa luminata, macar in week-end, de zimbetul unui copil, trebuie sa stie ca nu vor primi pentru gestul lor nici un fel de ajutor banesc din partea statului. In schimb, copilul va pleca din leagan cu toate hainutele necesare pentru doua zile. Astfel, se poate spune ca ei vor darui neconditionat prichindeilor ceea ce au acestia nevoie mai mult. Satisfactiile, cu siguranta nu vor intirzia sa apara. Fiindca puterea de a accepta, de a intelege, de a sprijini si de a darui neconditionat, invatind sa iubesti si sa speri, nu face decit sa insenineze si sa intareasca fiinta umana, o poate ajuta sa se inalte dincolo de mizeria si tragismul cotidian. Intelegind suferinta, omul invinge durerea, transformind-o in parte a devenirii sale. (Laura BREANA)