„Sens“ul tineretii vesnice

Ideea ca imbatrinirea ar putea fi impiedicata a fost sursa de baza a cercetarii asupra careia s-au aplecat deopotriva medici din toate specialitatile, mai cu seama geriatri, geneticieni, specialisti in biotehnologii, in medicina moleculara, imunologie etc. S-au emis diferite teorii referitoare la cauzele imbatrinirii, dar, pina in prezent nici una nu a fost confirmata. Conform relatiei cauza-efect, in functie de teoria emisa, s-au propus si remedii, dar nici unul nu a fost capabil sa daruiasca tineretea vesnica.

Una din cele mai recente teorii ii apartine gerontologului extrem de controversat Aubrey de Grey; conform teoriei sale, imbatrinirea ar reprezenta o boala ca oricare alta, impotriva careia ar trebui dezvoltat un plan de atac, pe care autorul l-a denumit: Strategies for Engineered Negligible Senescence. Cu alte cuvinte, pentru a face din imbatrinire un proces „neglijabil", trebuie actionat cu ajutorul ingineriei (genetice, moleculare etc.), tehnologii care au cunoscut progrese extraordinare in ultima perioada de timp, asupra a ceea ce autorul concluzioneaza ca exista si anume, sapte arii ale procesului de imbatrinire.

Cele sapte pagube produse de imbatrinire descrise de de Grey ar fi definitorii pentru ireversibilitatea procesului si ar trebui sa fie tinta interventiilor medicale inainte de debut. Prima descrisa este constituita de mutatiile nucleare/epimutatii care sint modificari ale ADN-ului, cel care contine informatia genetica, sau ale proteinelor legate de ADN. Aceste mutatii ar fi responsabile de aparitia cancerelor. A doua arie ar fi reprezentata de mutatiile mitocondriale. Mitocondriile sint componente ale celulei, importante pentru producerea de energie. Ele contin propriul material genetic si mutatiile in ADN-ul lor pot afecta abilitatea celulelor de a functiona corect si normal. Indirect, aceste mutatii ar putea accelera multe aspecte legate de imbatrinire. In opinia lui de Grey, a treia arie este constituita de resturile intracelulare. In mod constant, celulele noastre strica, sau mai bine zis elimina proteine si alte molecule care nu mai sint de folos sau care chiar pot deveni periculoase. Acele molecule care nu pot fi digerate, se acumuleaza ca resturi in celulele noastre. Ateroscleroza, degenerarea maculara si toate tipurile de boli neurodegenerative, precum boala Alzheimer, pot fi asociate cu aceasta problema. In mod aproape similar, a patra arie cuprinde resturile extracelulare (care se acumuleaza in afara celulelor). Pe locul al cincilea s-ar situa pierderea celulara. Anumite celule din corpul nostru nu pot fi inlocuite sau pot fi, dar la o rata net inferioara celei de moarte celulara. Astfel, se considera, fie ca unele celule se pierd definitiv, in timp ce unele sint inlocuite, dar mult mai lent decit rata de deces a altor celule similare. Se creeaza un deficit celular, pe care autorul il considera responsabil de scaderea performantei cordului cu virsta (slabirea inimii pe masura inaintarii in virsta), de baza de plecare pentru unele boli precum boala Parkinson sau de tulburarile sistemului imun. Pe pozitia a sasea se situeaza imbatrinirea celulara. Acesta este un fenomen in care celulele nu mai sint apte sa se divida, dar, in acelasi timp ele nu mor pentru a lasa locul altor celule tinere, cum ar fi firesc. De asemenea, ele pot face si alte lucruri pe care, in mod normal, nu ar trebui sa le faca, cum ar fi, de exemplu, secretia unor proteine care ar putea fi periculoase. Explicatia acestei arii sta la baza producerii diabetului zaharat tip II, la baza tulburarilor legate de senescenta in sistemul imun etc. Ultima arie descrisa de de Grey este reprezentata de legaturile incrucisate extracelulare. Celulele sint mentinute impreuna de proteine speciale de legatura. Cind se formeaza prea multe legaturi incrucisate intre celulele unui tesut, acesta isi poate pierde elasticitatea si pot aparea probleme precum: arterioloscleroza, presbiopia.

Aceste arii propuse de de Grey au fost publicate in lucrarea sa Rejuvenation Research si constituie, in opinia autorului, puncte de plecare pentru cercetarea in domeniul biotehnologiilor, al ingineriei genetice si moleculare pentru gasirea de solutii viabile de prelungire a vietii sau mai bine zis pentru intirzierea imbatrinirii, pentru a face din aceasta un proces neglijabil (SENS).

Teoria sa a stirnit numeroase controverse, legate de punctul de plecare care poate fi gresit: de ce imbatrinirea trebuie sa fie considerata o boala? De ce ne dorim tinerete vesnica? De ce sa nu indreptam cercetarea spre imbunatatirea calitatii vietii virstnicilor in loc sa ne jucam de-a Dumnezeu? Disputele au devenit din ce in ce mai aprinse, dat fiind si faptul ca, de Grey, co-fondator al organizatiei nonprofit Methuselah Foundation, a creat premiul Methuselah Mouse Prize prin care sint remunerati cu sume considerabile cei care reusesc prelungirea vietii la cote neatinse pina in prezent, la soareci. Premiul ajunsese in februarie 2007 la suma de 4,2 milioane de dolari.

Teoria sa a fost si este in continuare un motiv de controversa legat de modul in care ar trebui sa acceptam sau nu viata cu toate etapele sale. In februarie 2005, Jason Pontin, editor sef al revistei Technology Review, a inceput critica articolului lui de Grey prin diferite mijloace: prin editorialele sale, prin publicarea de articole, precum cel apartinindu-i profesorului chirurg de la Yale University, Sherwin Nuland, intitulat Do You Want to Live Forever?

Lumea s-a simtit datoare sa ia atitudine: ar fi natural sa ne dorim sa traim vesnic? Trecem de partea opusa, ca adversari ai Divinitatii? Ce se intimpla daca lucrurile scapa de sub control?

Care ar fi: „SENS"-ul tineretii vesnice? Pina in prezent el nu a fost descoperit…