Caldura mare!

Circula in atmosfera mediatica in care ne scaldam vrind-nevrind o boare grea de apocalipsa. N-ar fi noua, n-ar fi mai inevitabila decit altele, trecute si viitoare. Ni se mai dau zece ani de huzur impenitent. Altii sint mai blinzi: vor fi o suta. In tot cazul, vom plati cu virf si indesat. Planeta se incalzeste. Pare-se ca trebuie sa ne luam corturile si s-o stergem rapid pe alte continente mai primitoare.
Ar fi, totusi, citeva detalii care mai lasa loc de o speranta. Mai intii ca, din cite imi pot da seama, in ciuda unanimismului ambiant, nimeni n-a demonstrat in mod serios ca, pe de o parte, este vorba cu adevarat de un ciclu de incalzire catastrofala a climei, iar, pe de alta, ca este vorba de un proces de care omul este vinovatul absolut. De altfel, este greu sa nu observi ca mai toate discutiile pe aceasta tema au un aer de oportunism ieftin. Ce s-ar fi intimplat, oare, daca aceasta iarna ar fi fost la fel de grea ca anul trecut?
Apoi, intimplator, activistii apocalipsei de acum sint cam aceiasi care sunau alarma in termeni similari prin anii saptezeci-optzeci, anuntind racirea globala. Cu deosebirea ca atunci vinovatul era Nixon sau Reagan, iar acum Bush. Pentru ca – iar acesta este motivul principal de speranta – ecologismul actual, pe care unii il numesc totalitar, este la fel de anti-liberal si chiar anti-democratic pe cit era ecologismul cu inflexiuni maoiste din anii saptezeci. Amestecul sau cu anti-mondialismul il face, in ochii mei, de-a dreptul dubios. Sa renuntam la libera circulatie a marfurilor si persoanelor? Sa renuntam la industrie si la societatea de consum? Sa trecem toti pe radacini si biciclete (si acestea dintr-un material inca nedescoperit, care sa nu contina fier si cauciuc, produse ale unor industrii puternic poluante, cum se stie)? De acord. Sint dispus sa urmez acest proiect, cu conditia s-o faca mai intii apostolii noii credinte: sa renunte la avioanele si limuzinele cu care migreaza de la un colocviu la altul, la costumele Armani, expresie a unei societati de consum demente, sau la caviarul de dupa reprezentatiile televizate, a carui prelucrare pune in pericol diverse specii de peste. Etc.
Nu contest neaparat pericolul. S-ar putea ca el sa fie real. Ceea ce mi se pare greu de suportat este transformarea subiectului in ideologie de substitutie, intr-o forma de gindire unica. Poate ca de fapt totul este o chestiune de dozaj. Pina una-alta, as vrea sa ma bucur de aceasta iarna blinda, simptom al incalzirii globale sau nu. Imi da iluzia ca, desi locuiesc in orasul care nu mai are nici centru, nici primar de mult timp, traiesc de fapt, prin similitudine climaterica, intr-un oras european veritabil, la München sau Strasbourg, de exemplu. Ca si cum clima ne-ar fi integrat de-a binelea in lumea civilizata.
In timp ce lumea se da de ceasul mortii sa rezolve problema incalzirii globale, din "frig" ne vin vesti de-a dreptul euforice. Vladimir Putin si-a tinut conferinta de presa anuala. Timp de mai bine de trei ore a raspuns la nu mai putin de 65 de intrebari. Fara intermediar, cam asa cum face Bush la Casa Alba, cind este bine dispus. N-a parut niciodata mai calm si mai stapin pe situatie. Sondajele il dau la cote de 81 la suta din opinii favorabile. Este drept ca unele intrebari pareau luate de pe site-ul Radio Erevan, iar raspunsurile – din catalogul lasat mostenire de Iosif Visarionovici. A confirmat ca nu are nici o legatura cu asasinarea lui Litvinenko (asta pentru ca fostul spion nu detinea nici un secret periculos pentru Rusia!). Nici cu utilizarea petrolului ca arma politica. Va pleca dupa incheierea celor doua mandate, anul viitor. Nu va schimba, asadar, Constitutia pentru a se alege cu un al treilea mandat, asa cum ii cereau unele colective de oameni ai muncii din Caucaz, mai cu seama din Cecenia (nu este o gluma, cecenii il vor in continuare presedinte!). Nici macar nu va desemna un succesor. Asta se face intr-o republica bananiera, nu in  Rusia! Mai mult: va fi o campanie electorala democratica. Nu se stie exact cum, pentru ca, de citiva ani, nu mai exista ziare sau televiziuni independente in Rusia. Ca proba, incredinteaza mentinerea ordinii in perioada alegerilor noii versiuni a KGB.
S-ar putea, insa, ca incalzirea globala sa se fi produs mai mult in spirite decit in atmosfera, ca sa parafrazez un clasic. La Bucuresti, cel putin, este pe cale sa induca o veritabila catastrofa mentala. Dupa scandalul biletelelor, opozitia s-a activat brusc, ceea ce este perfect natural. Este evident ca avem un conflict grav intre institutiile executive ale statului si mai ales ca o anumita persoana din fruntea unei institutii-cheie a mintit prea mult. Ce m-a lasat insa complet fara repere este gestul de a semna o cerere de revocare a presedintelui in alb. Iar aceasta nu de catre bietul Ilie de la Scularie, ci de catre o parte semnificativa a legislatorilor nostri. Situatia este cu atit mai hilara cu cit, dupa o saptamina de la semnaturi, juristii celor doua sau trei partide implicate inca n-au gasit argumentele juridice care sa sustina un asemenea demers. Cum s-ar spune, in aceasta situatie, Basescu este vinovat pentru ca s-a nascut.
Peste toate, printre initiatori, chiar "parintele" Constitutiei (Oh, Doamne, avem si asa ceva!…). Dupa mai multe zile de intensa meditatie, omul a conchis ca Traian Basescu a incalcat articolul care prevede rolul sau de mediator. O fi asa. Dar daca in Constitutie apare o asemenea prevedere, atunci aceasta ar trebui pur si simplu anulata. Ce inseamna a media? Cum o constati? O buna Constitutie stabileste misiuni clare, dar mai ales pune limite executivului si protejeaza societatea si indivizii de abuzurile puterii sale. O Constitutie nu prescrie roluri informale, acestea deriva implicit din jocul puterilor si contra-puterilor. Constitutia nu este nici carte de bucate, nici manual de sfaturi pe intuneric. Caldura mare, lume mica. Uneori este pacat ca ridicolul nu lasa cicatrici.
lucrare pune in pericol diverse specii de peste. Etc.