O intimplare freiburgheza

Pentru prima oara am parasit tara abia la 31 de ani, cind am plecat cu intirziere de aproape un semestru cu o bursa a Serviciului German de Schimb Academic (DAAD) la Universitatea din Freiburg im Breisgau (la inceputul lunii ianuarie 1992). Dupa citeva saptamini de acomodare, am descoperit o cafenea foarte faina chiar in apropierea Universitatii si, ori de cite ori imi permiteam, mergeam sa beau o cafea, sa rasfoiesc presa (caci, da, o cafenea care se respecta are-ntotdeauna si o selectie de presa cotidiana si saptaminala in oferta, am descoperit eu atunci!), sa mai notez cite-o observatie sau idee in carnetelul meu nelipsit. Cafeneaua se numeste "Gartenlaube" (care-nseamna pavilion, chiosc de gradina, dar are ca referinta foarte probabil si o renumita revista cu acelasi nume din secolul 19) si exista, banuiesc, si-n ziua de azi.

Intr-una din dati cind am fost la "Gartenlaube", m-am trezit martorul unei scene iesite din comun. Stateam la masuta mea favorita si citeam, cind mi-a atras atentia inca de la intrare un tip inalt, tuns scurt, ochelari, o punga Tengelmann (un supermarket) plina in mina.

Omul se aseza pe un scaun la bar, punga o puse pe scaunul alaturat, apoi trecu la a insira diverse lucruri pe tejghea, trei pachete de tigarete (Reyno, Royale si KurMark), niste trabucuri, pe unul si-l aprinse, dar trabucul n-a vrut sa arda, urmara alte citeva pachete cu tutun de pipa puse in fata sa pe tejghea (Kentucky Pipetobacco). La un moment dat, barmanul veni sa-i ia comanda.

Barbatul de circa 45 de ani ceru o bucata de Tort Vienez cu frisca si o cafea. Cind deschise gura, mai sa spui ca era si el un Auslander, un strain, dar impresia urma sa se dovedeasca drept una gresita, pentru ca omul de fapt se cam bilbiia cind vorbea. In fine, imediat ce facuse comanda, se ridica, scoase un sutar din portmoneu, vru sa si plateasca deja, dar cum la acea ora de prinz – pe la ora 14.00 – cafeneaua era indeobste arhiplina, nu apuca sa plateasca. Descoperi revistele disponibile, se duse la ele si incepu sa rasfoiasca ba una, ba alta, se-ntoarse cu doua exemplare de "Stern" (saptaminal tip magazin), le rasfoi agitat, din cind in cind se uita in jur.

In ce ma priveste, nu ma puteam dezlipi de spectacolul oferit de neamtul asta ciudat, dar evitam sa-i urmaresc deschis toate miscarile astea nervoase ale sale.

Intre timp, trecuse la tort, inghiti tacticos o bucata de Wiener Torte, lua o gura de cafea, apoi scoase din punga alte cele – mai intii o caseta, apoi o carte, una groasa. Caseta ii scapa din mina, cazu cu zgomot mare (tinind cont ca muzica rasuna in surdina) la podea si sari din carcasa, moment in care, parca enervat de acum de-a binelea, barbatul lua cartea cea groasa si-o trinti cu sete pe tejghea, astfel incit, pentru citeva secunde, toti clientii din cafenea amutira, nemaiauzindu-se decit muzica data-n surdina! Omul se uita cumva absent in jur, apoi ridica de jos caseta si carcasa.

Vizavi de mine statea o pereche de tineri, o ea si un el, femeia se uita la mine, observase ca si eu urmarisem cumva din coada ochiului toata scena, ma privi de parca ar fi dorit sa-i confirm ca-i adevarat tot ceea ce tocmai vazuse!

Barbatul se aseza la loc, se ocupa de caseta, incerca adica s-o bage inapoi in carcasa, iar eu ma chinuiam sa-mi dau seama ce fel de carte va fi avind el, parea un volum scos de editura Suhrkamp (editie de buzunar). In sfirsit reusise sa-si aprinda o tigareta, se ridica din nou, iarasi cu o bancnota de 100 de marci in mina, de data aceasta reusi sa plateasca, apoi descoperi o masuta care tocmai ramasese libera si se muta cu tot calabalicul insirat pe tejghea la acea masuta, pe care insira din nou toate cele (tigari, tutun, caseta).

Cartea insa ii cazuse in timpul mutarii. Mai ca i-as fi atras atentia asupra acestui fapt, dar am renuntat, n-as putea spune exact de ce.

Omul comanda o a doua bucata de tort, de data aceasta fara frisca.

Pe cele doua scaune de la tejghea pe care la ocupase inainte sa se mute la masuta stateau acum doi barbati, unul dintre ei descoperi cartea care zacea pe podea.

Tinara, care fusese si ea martora pina de curind a desfasurarii tipului cu punga Tengelmann, statea de vorba cu barmanul, discutau despre dinti si dentisti ("La cine te duci?"… "Ai face mai bine sa nu te duci la ala, cica-i cam place sa-ti scoata din prima toti dintii, in loc sa repare ce se poate repara!…"), ma cauta cu privirea, intrebindu-ma parca: "Unde-i?".

Aratai, la rindul meu, din privire si cu un mic gest al capului spre masuta la care se mutase omul, intoarse capul, il repera, apoi se uita din nou la mine schitind un mic zimbet.

Intre timp, tipul care descoperise cartea pe podea o luase de jos si-o puse pe tejghea. In sfirsit puteam vedea si titlul de pe cotor: FRIEDRICH NIETZSCHE. WERKE I (Opere, volumul I).