Caută 
3 MIN
* Nu stim daca sa scriem ca oamenii au inceput o noua vinatoare a ciinilor maidanezi sau ca maidanezii continua vinatoarea de oameni care trec si ei prin oras, pe trotuar, lipsiti de griji si fara sa se uite in spate. La sfirsitul saptaminii trecute, o noua batalie dintre oameni si maidanezi a avut loc la Iasi, iar secvente surprinse pe cimpul de jertfa s-au difuzat in cadrul tuturor jurnalelor de stiri. A fost, mai degraba, o batalie intre hingheri si membrii unor asociatii de protectie a animalelor. Noi am tot vazut cazuri de cetateni care isi dau jumatate din pensie pe giti sau pipote de pui pentru hrana comunitarilor din cartier, iar cealalta jumatate o ofera drept spaga hingherilor, sa ii scape de lat pe Tarzanel, Fetita, Bobita sau Rex – dupa ce acestia tocmai au mai muscat un postas sau pe baietii de la cablu. O recunoastem, sintem iubitori de animale. Avem acasa doua bucati – fara sa-l socotim pe motanul Tomita, care nu sta mereu la noi, ca mai are si sustele proprii cu niste pisici locuind la doua stradute mai incolo. Ne plac animalele, dupa cum spuneam, iar omul este, la rindul sau, un animal, deci ne place si el (cind e cazul). Chiar si porcul ne place uneori, depinde cit de bine a fost gatit, cu cimbru, piper si usturoi. Exista ‘jde mii de organizatii care se ocupa cu protectia animalelor, dar inca n-am auzit de vreo organizatie care sa protejeze oamenii de alte animale. De ciinii maidanezi, de exemplu.
* Mai demult li se spunea tinerilor reporteri aflati la primii pasi in activitatea de presa ca "un ciine a muscat un om" nu reprezinta o stire, ci o banalitate. Daca un om musca un ciine, da, OK, merita si prima pagina! Gaina aia din Pascani n-ar fi ajuns vedeta daca ar fi produs un simplu ou, in loc sa nasca un pui viu (pe care, banuim noi, l-a si alaptat ulterior, dar asta a uitat sa bage domnu’ Cristoiu). Se presupune ca, totusi, am intrat intr-o oarecare normalitate, ca acum traim intr-o tara normala, in care este anormal ca un ciine sa muste un om. Normal ar fi ca omul sa fie aparat de ciini. Ciinii n-au nici o vina, ei fac doar ceea ce stiu sa faca mai bine: sa latre si sa muste. Vina este a hingherilor, care au acceptat spaga locatarilor din cartier si au inchis ochii, deschizind larg portile dubitei cu patrupede proaspat capturate. Mai este si vina veterinarilor care nu si-au facut treaba: cunoastem cazul unei catele care a trecut pe la ecarisaj, de unde a fost returnata comunitatii cu agrafa la ureche si stampila ca a fost sterilizata, iar respectiva a fatat intr-o veselie chiar si asa, sterilizata. O fi fost sterilizata cu spirt, pesemne!
* Dorim o capturare decenta a ciinilor vagabonzi, pe baza de pistoale cu tranchilizante si nu de bita plus arcan, pentru sterilizarea decenta (si sterila!) a acestora (eventual, euthanasierea celor bolnavi de turbare etc) si pentru restituirea lor cu acte in regula, medalion la git si agrafa la ureche. Problema maidanezilor ramine una delicata, mai ales ca am devenit, de un an si vreo doua saptamini, membri ai UE. Asadar, trebuie rezolvata europeneste.
* Prinderea nu se mai poate face ca altadata, cind se luau flacaii la oaste cu arcanul; altminteri, iar ne cade pe cap Brigitte Babardot. Ciinii vor fi momiti cu fleici sa urce in dubite; riscul este ca hingherii sa manince carnea.
* Castrarea e costisitoare, dar se poate ieftini asa: se string animalele intr-un tarc si li se arunca inauntru citeva tesle, iar in afara tarcului se scot la plimbare niste cateluse sexy, apoi se asteapta pina cind, de ciuda, ciinii isi vor da cu tesla.
* Numerotarea prin tatuare aminteste atit de Auschwitz, cit si de matricolele pe care le purtam cind eram elevi. Avantajul e ca fiecare cetatean va sti seria si numarul ciinelui care il va musca. Politia va urmari, ulterior, ciinii care circula cu numere false sau pe cei neinmatriculabili.
* Personalizarea finala se face, oficial, prin crestarea urechii si atirnarea unui medalion la gitul ciinelui.Credem ca nu e momentul, fiindca vine 1 martie, iar medalioanele alea vor fi furate si vindute drept martisoare!
