1989-2016: „Anul şi cârlanul“ – 27 de nume care au marcat Iaşul ultimilor 27 de ani (IV)

„Ziarul de Iaşi“ vă prezintă un demers jurnalistic inedit. Am ales 27 de personalităţi publice despre care putem spune, fără îndoială, că au marcat, în bine sau în rău, Iaşul celor 27 de ani scurşi de la revoluţie până azi. Majoritatea dintre acestea sunt încă personaje despre care se discută în contradictoriu, doar timpul fiind acela care îi va găsi fiecăruia locul cuvenit în istoria locală. Demersul nostru se vrea doar o expunere succintă a activităţii fiecăruia, lăsând cititorilor să facă judecata asupra lor.

Vladimir Tănăsoiu – cel mai şters şef de judeţ

Anii ’90 au fost o perioadă urâtă pentru cea mai importantă instituţie administrativă din judeţ. O conducere ştearsă asigurată de Amihăesei şi una fără rezultate notabile asigurată de Antonesei au fost urmate de o preşedinţie caricaturală, sub Vladimir Tănăsoiu. Absolvent de Medicină Veterinară în 1966, Tănăsoiu a fost timp de peste două decenii simplu medic de circumscripţie veterinară la Bivolari, ocupând ulterior o funcţie de conducere la o întreprindere de achiziţii de piei şi blănuri. A intrat în politică imediat după 1990 în rândurile PNL, fără a se fi făcut remarcat. Victoria dreptei în alegerile din 1996 i-a adus primele funcţii importante, cea de consilier judeţean şi cea de şef al Direcţiei Agricole. Presa locală consemna în acea vreme că Tănăsoiu a trebuit să dea de trei ori examenul la Bucureşti până a reuşi să ocupe postul. Aceasta, deşi numirea sa ca director era deja stabilită. A fost propus de PNL ca al treilea preşedinte al Consiliului Judeţean după o şedinţă tensionată în partid, în care argumentul suprem a fost că pentru un an şi jumătate de mandat, până la alegerile din 2000, nu e nevoie de un strateg, ci de un administrator. A fost ales preşedinte cu largul concurs al PDSR. Mişcarea social-democraţilor s-a dovedit inspirată, Tănăsoiu reuşind să facă praf şi bruma de credibilitate pe care o mai aveau liberalii ca şefi ai judeţului. „Domnia“ sa asupra CJ a devenit memorabilă prin stilul grobian de conducere, prin lipsa oricărei iniţiative proprii, prin scandalul cheltuielilor ilegale de la Direcţia de Administrare a Drumurilor Judeţene, prin deplasările spre destinaţii exotice precum China sau Cuba într-o perioadă de cruntă criză financiară şi prin datoriile de 50 de miliarde de lei lăsate de Tănăsoiu la plecarea din fruntea CJ. După un mandat dezastruos de 17 luni, Tănăsoriu s-a retras definitiv din politică, rămânând însă activ în afaceri, fiind unul dintre administratorii Cotnari SA.

Corneliu Rusu-Banu – ultimul comunist

Băiat de ţărani mijlocaşi, spunea mereu că nu a putut uita niciodată foamea care i-a chinuit copilăria şi adolescenţa. Avea însă, ulterior, să fie o viaţă director. A pupat poalele regimului comunist şi a rămas comunist. A fost cu puterea şi a rămas cu puterea. A fost, după anul 2000, cel mai bătrân prefect din România. A luat-o de jos, ajungând şef de SMA la Holboca, apoi şef la „Îmbunătăţiri Funciare“, după care Ion Solcanu l-a numit prefect al PDSR, după câştigarea alegerilor din anul 2000. „Am intrat din convingere în PCR. Nu m-a forţat nimeni. Am fost pionier, utecist şi apoi comunist. În 1959 am intrat în partid. Nu mi-e ruşine să recunosc că am fost comunist“, ne declara Rusu Banu într-un interviu din 2002. Nu a avut un mandat agitat, precum predecesori sau succesori ai săi, însă avea să plece  din funcţie pentru o faptă a cărei gravitate ne putem îndoi şi acum că a înţeles-o. În iulie 2002, prefectul Rusu Banu a anunţat că va interzice la Iaşi accesul ţiganilor în spitale în grupuri mai mari de 5 persoane. Mai mult, el afirmase că ţiganii reprezintă un pericol public. „Prezenţa ţiganilor în licee, facultăţi şi spitale este periculoasă. Trebuie să-i lămurim să nu se ducă la spitale: fac scandal, răcnesc. Dacă încerci să-i dai afară, vin mai mulţi. Ar trebui interzis accesul lor în aceste instituţii“, a spus Rusu Banu. Anunţul avea să provoace proteste ale organizaţiilor romilor, care au ajuns până la reprezentanţa Comisiei Europene la Bucureşti. Şeful acestei instituţii a UE avea apoi să ceară direct şi explicit demisia acestui prefect de Iaşi, lucru care s-a şi întâmplat o lună mai târziu.

Liviu Antonesei – cel mai noncorformist şef de judeţ

Anii ’90, perioada romantică a politicii ieşene, a scos în faţă oameni cu cele mai diverse profiluri. Retragerea politrucilor din politica locală a făcut loc unor ingineri, profesori sau chiar scriitori. Liviu Antonesei, al doilea preşedinte al CJ, era cel mai nepotrivit om pentru această funcţie, dacă alegerea s-ar fi raportat la trecut. Născut la Vlădeni, Antonesei a devenit ieşean încă din copilărie. A terminat Facultatea de Psihologie în 1976, în timpul studenţiei scriind şi la „Opinia studenţească“. A fost redactor-şef al revistei în anii ’80, fiind eliberat din funcţie în 1983, în urma unei anchete a Securităţii. Până în 1989, a făcut parte din micul grup al disidenţilor anticomunişti, fiind şi unul dintre cei mai activi membri, ceea ce l-a menţinut în atenţia Securităţii şi i-a deschis drumul spre politică în 1990. Nu s-a considerat niciodată disident, ci mai degrabă nonconformist, trăsătură pe care şi-a făcut-o vizibilă în numeroase rânduri. Aceeaşi atitudine a demonstrat-o şi în politică. A fost cofondator al Alianţei Civice, organizaţie formată îndeosebi din membri ai elitei intelectuale şi pepinieră de oameni politici în anii ‘90. După înfiinţarea Partidului Alianţa Civică, Antonesei a condus filiala locală a acestuia. În 1996, a condus campania electorală a PAC, partidul câştigând Primăria municipiului şi 28 de comune din judeţ, ca şi conducerea CJ, Antonesei devenind preşedinte. A ocupat funcţia doar doi ani, demisionând la sfârşitul anului 1998, invocând lipsa de susţinere a Iaşului de către autorităţile centrale. Retras din politică după 2000, s-a concentrat asupra activităţii literare şi didactice, fiind profesor universitar la Facultatea de Psihologie. Activ civic, a fost unul dintre cei mai vocali contestatari ai deciziei fostului primar Gheorghe Nichita de a tăia teii de pe pietonalul Ştefan cel Mare.

CITIȚI ȘI:

1989-2016: „Anul şi cârlanul“ – 27 de nume care au marcat Iaşul ultimilor 27 de ani (III)

Poveștile celorlalte 24 de personalități care au marcat istoria postdecembristă a județului Iași le puteți citi în ediția tipărită a „Ziarului de Iași” de sâmbătă, 31 decembrie, un număr special, de sărbătoare.