Birocraţie de te doare mintea! Păţania unei umile muncitoare bengaleze la Iaşi. Expulzare sub escortă, precum teroriştii

B.K. a ajuns în Iaşi în mai anul trecut, în baza unui contract de muncă ce prevedea angajarea ei ca muncitor necalificat în spargerea şi tăierea materialelor de construcţii. În februarie însă, angajatorul a trimis-o să lucreze la o altă firmă, ca ajutor de bucătar, din cauza întârzierii unor acte. Femeia nu a comentat, mai ales că salariul era acelaşi. Aici au găsit-o, după trei luni, angajaţii Inspectoratului Teritorial de Muncă, ce verificau tocmai legalitatea angajării lucrătorilor străini. Conform legii, lucrătorii străini trebuie să lucreze la firma care i-a angajat pe parcursul întregii durate a contractului de muncă. Locul de muncă poate fi schimbat doar în baza unui aviz special, obţinut de noul angajator. Firma care o preluase „la mâna a doua” nu-şi bătuse capul cu formalităţile. Semnase cu angajatorul iniţial, Styrka SRL un contract de prestări servicii, iar B.K. trecuse de la spart piatra la curăţenie şi debarasare spaţii. Raportul ITM a fost înaintat Serviciului Imigrări de pe lângă Inspectoratul Poliţiei Judeţene. Angajaţii acestuia i-au luat femeii o declaraţie şi i-au întocmit formele legale pentru expulzare. Articolul invocat de Serviciul Imigrări menţiona că dreptul de şedere temporară se revocă atunci când „se constată că străinul a trecut sau a încercat să treacă ilegal frontiera de stat ori a încălcat reglementările referitoare la angajarea în muncă a străinilor”.

Cazul a ajuns în analiza magistraţilor Curţii de Apel. În faţa instanţei, apărătorul femeii a cerut să nu se ia în considerare declaraţia dată de femeie în faţa poliţiştilor. Femeia nu cunoştea limba română. Discuţia avusese loc în engleză, limbă pe care de asemenea, B.K. nu o stăpânea. Scrisese după dictare şi semnase fără a avea habar despre ce e vorba. „Reclamanta nu a beneficiat de traducător, aceasta necunoscând limba engleză. Prin urmare, declaraţia este viciată. Mai mult, chiar scrisul acesteia pare a fi al unui copil de clasa a II-a. Declaranta se află într-o ţară străină, iar un ofiţer de poliţie îi spune să scrie şi să declare ceva, într-o limbă neinteligibilă pentru reclamantă. Nu se cunoaşte nici dacă inspectorul din cadrul serviciului pentru imigrări are competenţe în a vorbi limba engleză sau dacă i-a explicat consecinţa înscrisurilor pe care aceasta le-a semnat”, a arătat avocatul Ciprian Cuzub.

În plus, motivarea legală a deciziei de expulzare era cel puţin discutabilă. Femeia nu intrase ilegal în ţară. Nici nu se putea spune că ar fi încălcat vreo reglementare referitoare la angajarea în muncă. Avizele necesare se eliberează firmelor, la solicitarea acestora. Legea nu acordă muncitorului străin posibilitatea de a face el demersurile pentru obţinerea avizului de muncă. Prin urmare, nici să fi vrut nu se putea găsi în situaţia de a încălca legea. De altfel, inspectorii ITM nu aplicaseră nicio acţiune în urma controlului, nici firmei angajatoare, nici celei de-a doua societăţi, la care femeia ajunsese în cele din urmă să lucreze. „Or, dacă ar fi fost încălcate normele muncii, ar fi trebuit ca aceştia să fie sancţionaţi de către Inspectoratul Teritorial de Muncă. Străinul nu poate fi sancţionat pentru culpa unei alte persoane”, a arătat apărătorul.

Parcurgând legislaţia referitoare la dreptul de muncă al străinilor în România, judecătorii au ajuns la aceleaşi concluzii. Angajarea străinului sau schimbarea locului de muncă al acestuia se face în baza unui aviz obţinut de angajator. Poliţiştii Serviciului Imigrări înţeleseseră greşit tocmai legea pe care erau chemaţi să o aplice. „Obţinerea unui aviz în vederea schimbării locului de muncă nu reprezintă o obligaţie legală în sarcina străinului, fiind obligaţia şi atributul exclusiv al angajatorului în favoarea căruia se prestează munca. În acest context, nu se poate reţine în sarcina reclamantei că a încălcat reglementările legale referitoare la încadrarea în muncă. Atât timp cât străinul angajat în muncă nu are dreptul legal de a solicita emiterea avizului de muncă pentru schimbarea locului de muncă sau al angajatorului, revocarea dreptului de şedere nu poate avea ca suport cazul de revocare reţinut de către pârât, decizia de returnare fiind emisă cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale anterior referite, motiv pentru care se va dispune anularea acesteia”, au hotărât magistraţii. Sentinţa Curţii de Apel este definitivă.