Care-i diferenţa dintre cânepa obişnuită şi cannabis? Apogeul unui proces de trafic de droguri

În plângerea sa, Dide a invocat faptul că actuala legislaţie permite condamnarea ca traficant şi a unui simplu cultivator de cânepă industrială, care de altfel beneficiază legal de subvenţii pentru cultura înfiinţată.

O eventuală decizie favorabilă ar putea fi exploatată însă şi de traficanţii de droguri, care ar putea invoca în favoarea lor faptul că procurorii nu au demonstrat că „iarba” găsită asupra lor conţine o cantitate suficientă de substanţă psihoactivă pentru a fi considerată drog.

Preşedintele Asociaţiei „Evoluţie în instituţie”, Cristian Dide a fost trimis în judecată pentru trafic de droguri de risc după ce a trimis pe adresa DIICOT două colete cuprinzând diverse produse, ceaiuri, uleiuri, pe bază de cânepă, cumpărate din străinătate.

La percheziţii, au fost găsite la domiciliul lui Dide şi alte produse similare, adăugate şi ele în rechizitoriu. În timpul procesului, apărătorul lui Dide a cerut sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea chiar a definiţiei noţiunii de drog din Legea 143.

Raţionamentul avocatului a fost simplu. Consumatorii de marijuana folosesc muguri şi inflorescenţe ale cânepii Cannabis Indica, aceasta conţinând un procent important de THC, substanţă cu efect psihoactiv şi unul redus de CBD, substanţă cu uz medicinal. Cânepa industrială, Cannabis Sativa, conţine, dimpotrivă, cantităţi semnificative de CBD, dar foarte reduse de THC.

Cultivarea acestei specii de cânepă este legală. De altfel, în acest an, în România, APIA oferă subvenţii de 245 euro/ha pentru o suprafaţă planificată de 950 ha cultivate cu această plantă.

Pe plan internaţional, Regulamentele Uniunii Europene permit cultivarea şi utilizarea cânepii cu un conţinut redus de THC, de 0,2-0,3%, care poate fi folosită şi în scop alimentar. De altfel, pe piaţă se găsesc uşor ciocolată, ceai, bomboane, gumă de mestecat sau îngheţată cu cânepă.

În cererea de sesizare a CCR, apărătorul lui Dide a subliniat faptul că ambele specii de cânepă conţin THC. Dacă însă normele europene fac distincţia între cele două specii, legea românească consideră drog orice produs care conţine THC, indiferent de concentraţie.

Faptul intră în contradicţie cu prevederile Constituţiei, care precizează că tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern. Însă, conform legii româneşti, un fermier care cultivă cânepă în scop industrial poate fi condamnat pentru deţinere de droguri, întrucât normele de aplicare ale Legii 143 menţionează clar că definiţia de „drog” „nu depinde de concentraţia substanţei stupefiante sau psihotrope depistate în produs”.

„Potrivit reglementării actuale, acuzaţia săvârşirii unor infracţiuni de trafic/consum ilicit de droguri nu este condiţionată de existenţa sau nu a unui efect stupefiant, psihotrop sau psihoactiv, ci de identificarea de THC în compoziţia produsului, fără nicio referire la limitele acestuia până la care efectul stupefiant, psihotrop sau psihoactiv nu se produce în mod natural”, se menţionează în cererea înaintată de apărătorul lui Dide.

Activistul a explicat că scopul demersului din faţa CCR este de impunere în legislaţia naţională a unui prag minim al concentraţiei de substanţă activă de la care un anumit produs poate fi considerat drog.

„Procurorii merg pe simpla prezenţă a THC, indiferent de concentraţie, deşi aceasta este esenţială. Singura diferenţă făcută de normele la Legea 143 este aceea că se consideră a fi drog doar mugurele şi inflorescenţa cânepii, nu şi frunzele sau tulpina. De asta noi am şi cerut în instanţă ca procurorii să demontrezze cu tocătura de ceai în care au găsit THC provine din muguri”, a spus Dide.

Concentraţia de substanţă activă este foarte rar menţionată de procurorii DIICOT în dosarele trimise în instanţă pentru trafic de droguri. De regulă, în rechizitorii se menţionează doar faptul că în „substanţa vegetală de culoare oliv şi cu miros înţepător s-a evidenţia prezenţa THC”.

„Cam în ultima jumătate de an au început să apară în rechizitorii referiri la puritatea drogului, la concentraţia de substanţă. Şi aceasta însă doar în situaţiile în care puritatea poate fi invocată ca argument, pentru a se sublinia gravitatea faptei”, a precizat un avocat specializat în astfel de dosare.

Conform altuia, însăşi dotarea tehnică a DIICOT Iaşi nu permite efectuarea de analize, pentru aceasta procurorii trebuind să apeleze la laboratoare din Bucureşti.

O eventuală decizie a CCR în favoarea lui Dide ar putea da peste cap zeci de dosare de trafic de droguri aflate acum pe rolul instanţelor. Simpla impunere a unui prag de 0,2% conţinut de THC pentru ca o tocătură de vegetale să fie considerată drog ar putea oferi avocaţilor o armă redutabilă.

„Un principiu fundamental este «in dubio, pro reo». «De dubii profită acuzatul». Dacă în rechizitoriu, aşa cum se întâmplă de obicei, nu se menţionează procentul de substanţă activă, se poate susţine că de fapt nu era vorba de droguri, ci de ceva inofensiv. Judecătorul nu poate condamna dacă nu are certitudinea că este un drog”, a conchis un avocat.