Ce iese din România profundă

Am fost surprins constatând că mulţi (oameni serioşi: politologi, gazetari etc.) se întreabă de unde s-a ivit AUR, de parcă ar fi fost vorba de o apariţie misterioasă, ca un fel de OZN. Eu cred că răspunsul e mult mai simplu: AUR a apărut din România profundă. Nu e nevoie de fineţuri ideologice nici de referinţe savante (utile, totuşi, când încercăm o situare istorică). Altfel, izvoarele din care se alimentează AUR se observă cu ochiul liber. Apar George Simion într-un costum naţional de operetă, iar generalul Mircea Chelaru într-un sinistru de ridicol costum (pretins) dacic? Normal, când pe posturile de televiziune se dă muzică populară în neştire (cât de autentică, e altă problemă) şi când pe un canal TV precum şi pe diferite reţele circulă o sumedenie de năzbâtii despre daci. Liderul AUR vine, abil, pe un orizont de aşteptare fructificat şi de alte formaţiuni politice, dar cu mai puţin aplomb. Simion ştie să ia pulsul mulţimii, îl invocă pe Mihai Viteazul, recită din Adrian Păunescu, aminteşte că în 1990 ţara era fără datorii (graţie, se subînţelege, lui Ceauşescu) în timp ce, de treizeci de ani încoace, partidele politice îşi bat joc de bogăţiile patriei, dându-le pe nimic străinilor. Iar auditoriul, văzându-se confirmat în convingerile lui, cere răzbunare şi pedeapsă maximă pentru „trădătorii de ţară”.

Acest sos naţionalist ne este servit în permanenţă, la televiziunea publică, la majoritatea televiziunilor de ştiri precum şi la posturile locale. Una din cele mai detestabile emisiuni este aceea realizată de cântăreţul cu nume (de scenă) deloc neaoş, Fuego. Îmbrăcat când ca un clovn, când ca un portar de hotel mediocru, dar cu pretenţii, Fuego are un repertoriu inepuizabil şi dispune de mijloace importante puse la dispoziţie de televiziunea publică: o orchestră, un grup de dansatoare ce repetă la infinit aceleaşi mişcări rudimentare, câţiva dansatori care nu ştiu altceva decât să facă jumătate de pas la dreapta, apoi jumătate la stânga şi tot aşa. Dacă numim asta spectacol, atunci e un spectacol de un kitsch absolut. Văd că tot la TVR a apărut de sărbători (nu ştiu să fi existat înainte) o emisiune nouă intitulată „Nu uita că eşti român”. Deriva televiziunii publice se manifestă pe multiple planuri, nu am cum să le analizez aici. Voi nota doar că, la Telecinemateca, bietul Radu F. Alexandru e obligat să anunţe jenat difuzarea, în locul unei pelicule clasice, a unor filme din categoria western-spaghetti. Emisiunea „distractivă” de Revelion a fost bomboana (râncedă) de pe colivă. Păcatul capital al emisiunii a fost lipsa de umor, compensată – în intenţia protagoniştilor – de vulgaritate, scălâmbăieli groteşti etc. În apărarea emisiunii au sărit imediat Antena 3 şi mai ales România TV, aceasta din urmă avertizându-ne repetat că „reziştii vor să ocupe TVR”, că „neo-marxiştii vor să desfiinţeze TVR” ş.a.m.d. (programul de Revelion de la RTV fiind el însuşi, din nou, de o indigenţă dezolantă, cu sârbe, chiuituri, veselie mimată). A reproşa televiziunii publice că l-a atacat pe Iohannis e o diversiune. Atacuri imunde la adresa preşedintelui (şi a altor politicieni) avem – dau exemple la întâmplare – la postul TV din Cluj NCN sau în „Cotidianul” (editorialele abjecte ale lui Cornel Nistorescu). În cazul emisiunii de Revelion, flagrante erau prostia şi trivialitatea la care se adaugă iresponsabilitatea cu care au fost emise mesaje anti-mască şi anti-vaccin.

În această Românie profundă care a votat AUR, Vacanţa Mare are admiratori, Dan Puric trece drept un mare gânditor erudit (şi mare patriot, evident), Tudor Gheorghe face săli pline jelindu-se că noi am trăit aceste trei decenii de democraţie „Degeaba” (e titlul ultimului său recital). Un alt actor, Dorel Vişan, s-a făcut remarcat zilele trecute spunând că virusul este parte dintr-un plan diabolic, că vaccinul va face ca femeile să devină sterile şi că pământul va fi repopulat, peste vreo 15 ani, de către extratereştri. L-a invocat, în sprijinul afirmaţiilor sale, pe „savantul” Robert Charroux. Acest Charroux n-a fost câtuşi de puţin un savant, ci un autodidact, autor al unor cărţi cu titluri ce vorbesc de la sine: Istoria secretă a omenirii, Arhivele secrete ale altor lumi, Cartea lumilor uitate, Cartea stăpânilor lumii, Cartea secretelor trădate etc. Mai multe dintre aceste cărţi (colportând teorii pseudo-ştiinţifice şi pseudo-istorice) au fost traduse în româneşte şi e foarte probabil că i-au smintit pe mulţi, nu numai pe Dorel Vişan. Dar cum unui actor cunoscut i se dă spaţiu de exprimare prin presă şi la TV, sigur că impactul spuselor sale este mult amplificat.

Şi tot de sărbători au fost reluate, previzibil, filmele cu Brigada Diverse şi cu comisarul lui Sergiu Nicolaescu. Asta ne arată natura duală a României profunde. Pe de o parte, o Românie profundă care parcă a încremenit acum patru-cinci decenii, căreia îi plac filmele cu ilegalişti şi care e convinsă că România comunistă era o mare putere economică, jucând – datorită lui Ceauşescu – un rol planetar; pe de altă parte, o Românie profundă năucă, orbecăind într-o tranziţie nesfârşită, închinându-se unor falşi profeţi care pretind că ne apără de ticăloşii ce vor să ne implanteze cipuri şi să ne controleze fiecare mişcare. Din conjuncţia celor două Românii se nasc partide şi se modelează un electorat pe măsură.

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor