Cum am serbat 80 de ani de invazie marțiană și de fake news

De ce? Fiindcă, spune legenda, mulți dintre ascultători au confundat această piesă radiofonică cu un buletin de știri real și s-au crezut invadați de marțieni. O panică imensă a cuprins, spune aceeași legendă, estul Statelor Unite și, cu greu, lucrurile au intrat în normalitate. Dar toate acestea sunt în mare măsură departe de realitate. Sunt, în cuvintele lui Donald Trump, „fake news”. A doua zi după difuzarea dramatizării, popularul tabloid newyorkez „Daily News” ieșea cu un titlu lățit pe toată pagina 1, „Fake Radio ‘War’ Stirs Terror Through the U.S.” , iar concurentul „New York Times” deschidea și el cu „Radio Listeners in Panic Taking War Drama as Fact”.

Presa scrisă vorbea despre tulburări masive ale ordinii publice, circu­lație dată peste cap, haos, isterie în masă. Dar ziarele „uitau” în mod convenabil să precizeze că, de-a lungul întregii dramatizări, radioul difuzase mesaje care atenționau ascultătorii că ceea ce aud este o operă de ficțiune. Ziarele lăsau practic să se înțeleagă că radioul a creat panică în mod deliberat.

De ce făceau așa ceva? Din instinct de supraviețuire. De la apariția sa, radioul, o distracție teribil de populară, mușcase serios din audiența ziarelor, spărgând monopolul deținut de acestea în jurnalism și diminuînd puterea lor asupra opiniei publice. De asemenea, radioul le sufla de sub nas o cotă consistentă din banii de reclamă.

Piesa radiofonică a tânărului Welles a fost pentru editorii ziarelor un prilej de a discredita radioul, considerându-l o instituție amatoristică, iresponsabilă și periculoasă.  Radioul este tânăr, dar are respon­sabili­tăți de adult. Face lucruri pe care ziarele au învățat de multă vreme să nu le facă, îi certa „New York Times”  într-un editorial numit Terror by Radio. Ceea ce făcuseră cotidienele new­yorkeze a fost, de fapt, unul dintre primele exemple de „fake news”. Ziarele manipulaseră faptele și inventaseră lucruri care nu se petrecuseră în realitate.

De fapt, Războiul lumilor, versiunea lui Orson Welles, nu provocase chiar o panică în masă. Doar 2% din public ascultase piesa. Şi da, au fost şi câteva câteva cazuri în care, într-adevăr, oamenii crezuseră că SUA sunt invadate, dar nu neapărat de marțieni.

Acest „fake news” creat de ziare a prins cu adevărat și a dat naștere acestei legende. În scurtă vreme se scria că mulți ascultători suferiseră un șoc nervos și erau tratați la un spital din Newark. „The Washington Post” scria că un ascultător din Baltimore făcuse un atac de cord și murise. În total, isteria din presă a durat cam două săptămâni, timp în care au fost publicate – spune regizorul Peter Bogdanovich, prieten de-al lui Welles – peste 12.500 de articole.

Citindu-le, unii cetățeni au intentat procese, iar radioul a fost investigat la cererea Congresului. Câțiva chiar au sugerat ca Orson Welles să fie băgat la închisoare. Evident, acest lucru nu s-a întâmplat. Acesta a mers la Hollywood, unde a devenit unul dintre cei mai mari cineaști din istorie. La doi ani de la scandalul cu Războiul lumilor, pe 28 octombrie 1949, Orson Welles se întâlnea cu H.G. Wells, ca invitați, într-o emisiune a postului de radio KTSA din San Antonio, Texas. „Nu sunteți prea serioși aici, în America. Nu vă bate războiul la ușă. Încă vă puteți juca cu ideea de teroare și de conflict”, a comentat Wells. „Asta până încetează să mai fie un joc”, a răspuns Welles.