Dacă doriţi să revedeţi: „Dallas”!

* E 22 noiembrie şi sunt mulţi cei cărora data nu le spune nimic; le amintim noi: pe 22 noiembrie 1963, cu exact 53 (sperăm că n-am greşit la socoteală) de ani în urmă, John Fitzgerald Kennedy, preşedinte al SUA, a fost împuşcat lângă parcul Dealey Plaza din Dallas, Texas, de cineva, unul sau (mai degrabă) mai mulţi. Nu se ştie / se ştie, însă nu se zice cine l-a împuşcat, dar cauzele se bănuiesc, fiind străvezii. Conform variantei oficiale, a fost un asasin solitar, Lee Harvey Oswald, care a tras pe geam din depozitul de manuale şcolare pe lângă care trecea coloana oficială; pe partea asta politicienii noştri pot sta liniştiţi: mulţi dintre elevii de azi n-au primit nici măcar acum manuale, deci depozitele nu şi-ar avea rostul.

* După cum s-a văzut, se poate ca un preşedinte US, numit "cel mai puternic om de pe planetă", să fie împuşcat şi să nu se ştie nici după 53 de ani cine a tras: un semn că există în umbră oameni mai puternici decât cel mai puternic. Cam pe 2 octombrie 1963 JFK luase decizia retragerii trupelor americane (consilieri militari) din Vietnam; imediat după împuşcarea lui a început, dimpotrivă, o suplimentare a efectivelor, care a dus la acel lung război cunoscut românilor din filmele cu Rambo şi cu Chuck Norris…

* Prin urmare, un preşedinte oricât de puternic, al Moldovei, al Botswanei sau al USA, nu-i de capul lui; dacă vrea să fie de capul lui (ori dă senzaţia), se găseşte imediat un glonte pentru – evident! – capul lui. Mai puţin în cazul preşedinţilor de pe la noi, că nu-i în firea neamului – poate că vă mai amintiţi de singurul atentat împotriva unui preşedinte român: în 2000, când atentatorul Faur Isaia l-a stropit cu cerneală pe Emil Constantinescu!

* De obicei, vizitele preşedinţilor americani sunt filmate de oficiali; ciudat că toată ancheta privind asasinarea lui JFK s-a bazat pe filmările unor amatori prezenţi în acea zi, în acel loc – şi în acea epocă în care oamenii n-aveau telefoane de filmat cu ele, ci plăteau o mică avere pentru o cameră de filmat şi preţul multor beri reci pentru un film. V-aţi smulge berea de la gură să imortalizaţi un politician de la noi mergând cu maşina? Poate doar dacă aţi şti că urmează un atentat; altfel, nici măcar cu telefonul! Nu-i destul că-i vedem pe la televizor şi le simţim mereu prezenţa, ne mai trebuie şi filme cu ei?

* Unii ne vor întreba de ce am scris toate astea, de mai sus; le-am scris pe fondul psihozei generale cu Trump, "vestitorul Apocalipsei", să se înţeleagă că la noi nu e ca la americani şi, mai mult, că nici la americani nu-i aşa cum cred americanii că este: întotdeauna vor fi unii mai puternici decât "cel mai puternic om din lume", iar interesele lor rămân aceleaşi, indiferent de cel căruia îi vine rândul să fie scos în faţă, pe post de preşedinte, şi care, repetăm, dacă o ia de capul lui, se alege cu o gaură în el. După cum s-a mai văzut şi cu 53 de ani în urmă, la Dallas, TX.