Destăinuirea unei ieșence după 20 de ani de Italia, întoarsă la Iași: străina și acolo, și acasă
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

vineri, 04.12.2020

Destăinuirea unei ieșence după 20 de ani de Italia, întoarsă la Iași: străina și acolo, și acasă

GALERIE
migrare italia
  • migrare italia
- +

Anghelina Ionica a povestită sub formă de scrisoare deschisă ce a însemnat 20 de Italia pentru a obține un trai mai bun pentru ea și familia ei.  ”Migrarea în sine e o dramă ce se termină foarte rar în sfârșit fericit. De aia se și numește dramă. E actuala dramă a societății românești, în special  a părții sale mai sărace, Moldova”, scrie ea la un moment dat în scrisoarea pe care vă invităm să o citiți în rândurile de mai jos:

”Am plecat, am fost, am venit.

I-am cerut mamei să-mi spună ce a însemnat pentru ea migrația și întoarcerea la Iași.
 
„Sunt multe momente în viață pe care le treci, unele cu ușurință, multe cu bine, altele cu  un preţ mare. Plecarea din țară și revenirea în țară sunt momente din acelea ce provoacă daune iremediabile. Voi spune despre plecarea mea din țară și despre întoarcerea în România după douăzeci de ani de muncă în Italia. 

***

Plecarea pentru mine a fost dureroasă pentru că am lăsat acasă doi copii singuri din care unul minor și pe mama mea bolnavă. 
La plecare, la început, totul părea frumos, totul arăta pozitiv. Asta din mai multe motive: faptul că în afară totul este altfel, gândul că voi munci și că voi avea bani să trimit acasă, apoi condițiile de viață bune din Occident, cu lumea mereu disponibilă, civilizată, curățenia din jur și – în fine – o mulțime de speranțe. Să migrez m-a ajutat să ating unele realizări personale cum ar fi: îmbrățișarea reală a unei alte culturi, învățarea altei limbi, scris și vorbit.  Apoi mi-am făcut noi relații, am avut realizări economice, ai mei copii au făcut școli înalte, ei având în prezent o viață de succes și așa mai departe. 
Se trece cu timpul la o altă fază a vieții de migrant, în care nu mai ajunge să ai niște bani în plus ci încep să te apese întrebări precum „cine sunt eu, ce fac și unde-mi este locul”. Pe măsură ce vremea trece, entuziasmul scade pentru că începe să apese responsabilitatea pe care o ai, atât pentru sine cât și pentru cei de-acasă. 
Între timp deveneau din ce în ce mai apăsătoare consecințele părăsirii țării. Enumăr câteva, cu mențiunea că le văd și la alții care au fost în situația mea. Răcirea relațiilor umane, pierderea părinților care mor singuri în țară (la mine pierderea mamei) precum și acel sentiment de dezrădăcinare pe care l-am simțit ulterior, au fost în toți acești ani tot atâtea tensiuni care s-au acumulat punând în umbră avantajele migrării în Occident. Am înțeles acum, la șaptezeci de ani, că relația umană este cea care contează, mai presus de orice. 

***

Întoarcerea acasă a fost tulburătoare, a fost un eșec teribil. În primul rând, trebuie spus clar că eu însumi nu mai sunt cea care a plecat. Probabil și asta contează. Pe de altă parte, odată întoarsă în România mă simt o străină, mă simt privită, de neamuri, de vecini, toţi se uită la mine ca la o venetică, ca la cineva care a venit și care trebuie tolerat. Cam aşa mă simțeam şi în Italia. 
Apoi, nu pot înțelege de ce condițiile de trai aici în România sunt mai rele decât cele pe care le-am lăsat. Notez câteva lucruri strigătoare la cer. Viața publică, începând de la sănătate, şcoală, transport, servicii e de nesuportat, încât de multe ori îmi vine în gând să plec în lumea largă, să nu mai văd atâta birocrație peste tot, atâta nepăsare în jur, atâtea nelegiuiri. 
Trebuie adăugat că, din păcate, mulți dintre noi, cei plecați, nu am devenit ceea ce ne-am dorit acolo în străinătate; migrarea în sine e o dramă ce se termină foarte rar în sfârșit fericit. De aia se și numește dramă. E actuala dramă a societății românești, în special  a părții sale mai sărace, Moldova. 

***

Mulți dintre cei reveniți acasă, în România, cu banii strânşi prin umilinţă şi sudoare nu au reușit să construiască mare lucru din cauza birocrației, a taxelor mari şi au pierdut toată agoniseala sau mare parte. Ca să înțelegi  toate acestea trebuie mai întâi să faci curățenie în suflet și în minte, să pricepi că e un fenomen nou și că trebuie acceptat. Nu toţi reuşim. De fapt, foarte puține persoane reușesc să-și păstreze echilibrul și să rămână sobre. În schimb s-au destrămat nenumărate familii, mulți copii au ajuns la case familiale, multe femei sunt internate la spitale de psihiatrie etc. apoi pe câţi bunici şi părinți i-am lăsat singuri şi fără apărare, unii sunt bolnavi, alţii au murit.

***

Libertatea de a ne mișca pe piaţă europeană a muncii e o factură deja scump plătită de milioanele de români împinşi peste hotare pentru o bucată de pâine, împinși de sărăcia provocată în urma prăbușirii economiei țării, de furtul şi de incompetența la cele mai înalte nivele, de nepăsarea majorităţii. Nu ştim să calculăm prea bine repercusiunile dar cred că ele vor trage în jos câteva generații bune de acum încolo”.  

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

O bombă cu ceas: veniturile curente se duc pe salarii şi pensii

Florin NICULA

O bombă cu ceas: veniturile curente se duc pe salarii şi pensii

Dacă nu vrem să îndatorăm peste măsură generaţiile viitoare, noul guvern ar trebui să înceapă o reformă a sectorului bugetar.

Filmuletul zilei

opinii

Când raţiunea trebuie să primeze

Alexandru CĂLINESCU

Când raţiunea trebuie să primeze

USR PLUS se prezintă drept partidul care se opune întregii „clase politice vechi”, un partid nou, tânăr şi, prin urmare, ferit de corupţie şi de interese meschine. Ar trebui totuşi să ţină seama de faptul că aşa cum nici tinereţea nu e numaidecât un avantaj, nici noutatea nu e un argument decisiv. Dacă vor cu adevărat să guverneze, useriştii nu o pot face decât alături de liberali. Iar imaginea de acum, a unei harţe permanente, nu e deloc de natură să-i mobilizeze pe alegători.

Halepologii

Radu POPESCU

Halepologii

Puţini au fost, mulţi au rămas!

Decembrie electoral

Nicolae CREŢU

Decembrie electoral

Ne plângem, adesea, de încă un rând de speranţe şi „asteptări”, investite în vot, spulberate însă de ceea ce a urmat acordării acelei încrederi la urne. De aceea unii „aleg” să nu mai aleagă. Dar nu aceasta e calea, nici într-un caz. Nu cu jelanii şi nici boicotând alegerile, din scepticism şi lehamite, se poate schimba ceva, în bine, cu adevărat. 

pulspulspuls

De ce se grăbeau Peni Hill şi Electricianul să facă şmenul până la alegeri?

De ce se grăbeau Peni Hill şi Electricianul să facă şmenul până la alegeri?

Vă povesteam noi ieri aicea la rubricuţă despre lovitura de palat ratată de liberalul boit Peni Hill şi Electricianul şăf opintit de la partidoi, care au tras şutul cu sete alaltăieri în şedinţoiul de CL, ca să pună ei un vice impus, dar mingea n-a mai ajuns la poartă de cât de bărbăteşte au putut trage în ea. 

Caricatura zilei

Mireasa hoțomană

Editia PDF

Bancul zilei

O ambulanta goneste pe strazi si, la o intersectie rastoarna si accidenteaza un pieton. Soferul coboara imediat, ridica victima (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.