EXCLUSIV: Universitate ruptă în bucăţi, pentru împărţit?

Legea Educaţiei 1/2011 spune că, în momentul în care o universitate privată se desfiinţează, patrimoniul acesteia, bunuri, clădiri, bani etc., trece în proprie­tatea fondatorilor universităţii în sine. Iar Universitatea „Mihail Kogălniceanu“, ca multe alte instituţii de învăţământ superior privat din ţară, a fost înfiinţată de Fundaţia Universităţii „Mihail Kogălni­cea­nu“. De când a început, în 2014, procesul de lichidare a Facultăţii de Drept, singura rămasă şi cea mai valoroasă dintre cele avute de instituţia de învăţământ superior privat, s-a încheiat anul acesta, la finalul lunii septembrie, cu absolvirea ultimei promoţii. Procesul birocratic nu s-a încheiat încă, fiindcă mai sunt di­plome, state de funcţii, adeverinţe de vechime ce pot fi solicitate de profesorii care se pensionează etc., dar în acest mo­ment se lucrează la indexarea lor şi predarea către Arhivele Române, Filiala Iaşi. În prezent, practic, universitatea mai are aproximativ cinci angajaţi, şi stă în aşteptarea unei decizii – o Hotărâre de Guvern (HG) prin care, aşa cum s-a înfiinţat, să se constate desfiinţarea oficială a Universităţii „Mihail Kogălniceanu“.

Miza lichidării

Miza stă în momentul emiterii respectivei HG, fiindcă în acest moment actuala conducere a universităţii încearcă să transfere patrimoniul către Fundaţia de Cultură şi Educaţie „Mihail Kogălniceanu“, astfel încât, la momentul desfiinţării, fondatorilor originari ai Fundaţiei Universităţii „Mihail Kogălniceanu“ să nu le revină patrimoniul constând în cele două corpuri – unul vechi şi unul modernizat, în care şi-a desfăşurat universitatea activitatea. „Noi suntem în faza de aşteptare a desfiinţării, procedura e cu­noscută, ministerul întocmeşte proiectul de lege, acesta stă în consultare publică două săptămâni şi, dacă nu sunt comentarii şi obiecţiuni, intră în comisia de specialitate de la Camera Deputaţilor, apoi în plenul reunit pentru votul final, ca apoi să se publice în Monitorul Oficial“, a declarat Bogdan Ciubotariu, ultimul rector al universi­tăţii. Acesta a spus că a fost elaborată o strategie încă din 2014 ca patrimoniul, cu acceptul fondatorilor, să meargă mai departe către această fundaţie nou înfiinţată, care să încerce să ducă mai departe un nou proiect educaţional la Iaşi. Problema este că, pentru a face acest lucru, aveau deja sprijinul fondatorilor originari prin prof.dr. Genoveva Vrabie, care va împlini 80 de ani în ianuarie, anul viitor, şi care are probleme serioase de sănătate. „Doamna Vrabie e foarte slăbită şi vulnerabilă, dar încă se mai poate discuta cu dumneaei. E conştientă, are discernământ. A îmbolnăvit-o prăbuşirea universităţii. Ea şi-ar dori să continue, să fie înfiinţată o nouă universitate, să revină Facultatea de Drept, dar piaţa nu mai cere asta, ar fi un act sinucigaş, bani aruncaţi“, a completat rectorul.

Două corpuri, doi proprietari

Însă prof.dr. Genoveva Vrabie şi-a dat acceptul, alături de conducerea actuală a universităţii, căreia legea îi permite să gestioneze patrimoniul cum crede de cuviinţă în limite legale, ca jumătate din clădirea veche să treacă în proprietatea Fundaţiei de Cultură şi Educaţie „Mihail Kogălniceanu“. Însă dacă, mâine, Guvernul va promova Hotărârea Guver­namentală prin care se desfiinţează universitatea, fiecare fundaţie va deţine un corp de clădire şi se vor pierde ani în instanţe pentru a se încerca obţinerea patrimoniul integral de către fiecare dintre cele două părţi. Sursele „Ziarului de Iaşi“ au precizat chiar că fondatorii universităţii nu au fost de acord cu acest transfer de patrimoniu şi că ar fi decişi să se împotrivească pierderii controlului complet asupra imobilelor din zona Buc­şinescu – Tătăraşi. „Încercăm să evităm o risipire a acestui patrimoniu. El e întreg, nu e afectat de sarcină, nu avem datorii, debite, este complet curat şi am vrea să îl păstrăm în zona educaţiei, culturii, a cercetării. Clădirea principală are două corpuri – cel vechi şi cel nou, unde este aula şi amfiteatrele. Clădirea mai modernă, corpul nou, este în patrimoniul universităţii, iar cel vechi a trecut din 2014 către Fundaţia de Cultură şi Educaţie «Mihail Kogălniceanu». Fiind legate de sisteme de utilităţi şi toate celelalte lucruri, ele sunt gândite să funcţioneze împreună, nu sunt clădiri distincte“, a completat Bogdan Ciubotariu. El a spus că, atât timp cât universitatea nu este încă desfiinţată, Senatul şi Consiliul de Adminis­traţie pot dispune „în mod suveran“ cu privire la destinaţia patrimoniului. A adăugat că fondatorii originari pot fi consultaţi, cum a fost şi cazul, dar ei pot avea opinii, fără a putea da un vot negativ. „Până se desfiinţează universitatea încercăm să transferăm patrimoniul actual pe Fundaţia de Educaţie şi Cul­tură. La desfiinţare se trage linie, printr-un lichidator numit, se constată că nu sunt bunuri care să revină fundaţiei care a înfiinţat, iar subiectul este închis. Nu vreau să mă gândesc la ipoteza în care s-ar genera procese. Nu le explic, nu le doresc, momentan sunt alte priorităţi. S-ar putea să apară şi alţi fondatori de care nici nu ştiam“, a adăugat Bogdan Ciubotariu.

De la grădiniţă la postliceală

Dacă va exista orice formă de litigiu asupra clădirilor, există riscul ca ele să intre în paragină, pentru că statul nu are dreptul să le naţionalizeze şi legea explică faptul că ele pot fi folosite doar cu destinaţii pe cercetare sau educaţie. Gândul celor care au înfiinţat Fundaţia de Educaţie şi Cultură „Mihail Kogălniceanu“ ar fi acela ca să se îndrepte în zona preuniversitară, chiar postliceală. „Iniţial, voiam să mergem tot pe zona universitară, dar vremurile s-au schimbat. Acum semnalele ne arată că am înota împotriva curentului dacă înfiinţăm o nouă universitate, aşa că am abandonat acest proiect. Am vrea să mergem pe învăţământul postliceal preuniversitar, cu forme de şcoală primară, o grădiniţă, exact ce se cere acum în Iaşi. Spaţiul este generos, ne permite“, a mai spus rectorul. El anticipează că decizia de desfiinţare va trece ca Hotărâre de Guvern la începutul anului viitor.