Caută 
4 MIN
* Habar n-avem cum va fi 2015, iar analiştii nu pot pune bază doar pe pluguşoare şi pe prognozele lor optimiste, despre belşug şi brazda de sub plug; sigur este că a trecut o săptămână neagră, cu mulţi morţi, cu alertă generală şi urmărirea finală, "pe o rază de 20 de kilometri pătraţi", după titlul pus la Realitatea de cineva care nu prea ştie că o rază nu e suprafaţă. Am vrut, iniţial, să scriem despre jurnaliştii ucişi şi despre terorişti, dar la cât s-a pomenit despre ei în ultima vreme, ar fi ieşit, mai mult ca sigur, un text plicticos, aşadar am renunţat. Mai ales că ne apropiem cu paşi mari de jumătatea lunii ianuarie, după care vine luna cea mai scurtă şi se isprăveşte iarna. Prin urmare, să profităm:
* Unii care vor să profite la parametrii maximi de iarnă sunt, evident, amatorii de sporturi pe zăpadă şi pe gheaţă, acolo unde acestea nu s-au topit. Ca în fiecare an, la vremea asta, reporteri de televiziune trasmit din staţiuni, băgaţi în omăt, că "Pe pârtie veselia este la ea acasă", apoi de pe marginea DN1, că "Se circulă iar bară la bară". Din nefericire, multe sporturi de iarnă se practică pe fondul aburilor de la consumaţia festivă de Sărbători, aşa că au avut loc şi incidente: unul dintre schiorii care au sărit de pe trambulină în week-end-ul trecut, domnul Temistocle Scabie, a prins o viteză prea mare şi a ajuns din staţiunea montană într-o staţiune balneoclimaterică din Bărăgan, unde şi-a vândut schiurile şi clăparii, ca să aibă cu ce continua distacţia. Sportivul amator Benone Talpă, zburând de pe trambulină, s-a întâlnit în văzduh cu domnul Petronel Gobaie, care sărise de pe trambulina din altă staţiune; cei doi se află pe acelaşi pat de spital, fiindcă medicii încă n-au reuşit să-i despartă. Un alt sportiv, angajat în coborâre, a evitat câţiva brazi, dar n-a reuşit să ocolească un urs flămând. Încă nu se ştie dacă el a plecat cu ursul sau ursul a plecat cu el.
* Într-o cu totul altă ordine de idei, ne bucurăm că s-a mai încălzit. După Revelion, cam în jur de Bobotează, a fost frig, foarte frig. În fiecare an, pe la aceeaşi dată, doamna Anemona Rafie îşi spală copiii, pe toţi şapte, de la cel mare la cel mic, să fie sigură că micuţii vor fi curaţi de Ziua Unirii. Desigur, îi spală în acelaşi lighean şi în aceeaşi apă, fiind mai comod aşa şi mult mai economic, la cât costă metrul cub. Ea a încălzit apă, a turnat în lighean şi a început spălarea cu cel mai mare dintre urmaşi. A continuat cu ceilalţi şi, în a treia zi, când venise rândul lui Gigel, cel mai mititel, s-a lăsat gerul, apa a îngheţat, iar micuţul a rămas prizonier, aşa cum stătea aşezat turceşte în lighean, prins în gheaţă până la buric. Tăticul său a fost chiar bucuros că a scăpat de grija lui, că nu trebuie să mai stea cu ochii pe el, să nu facă prostii prin casă. Când pleca la bufet punea peste Gigel un paltonaş şi o căciuliţă, apoi trăgea ligheanul cu o sfoară, ca pe o săniuţă. Şi copilul era fericit şi se bucura, fiindcă se putea legăna în lighean ca un Hopa-Mitică. Din nefericire pentru el, s-a încălzit, iar gheaţa s-a topit.
* S-a tot vorbit, în ultimele zile, despre cuvântul scris pe hârtie, care nu omoară, cum fac teroriştii cu armele lor. Da, aşa e, cu puţine excepţii: cuvintele scrise pe actele de condamnare la moarte, acolo unde se mai practică, şi cele scrise pe mici hârtiuţe vârâte în plăcintă. Adică răvaşele, despre care am pomenit recent şi care, unele, au fost înghiţite din greşeală: cele mai multe s-au recuperat pe cale naturală, în zilele următoare, dar au existat şi răvaşe încăpăţânate, recuperate cu penseta de medicii legişti care au efectuat autopsia…
