FOTO: Iaşul, în miniatură. Biserica Trei Ierarhi, din 3.000 beţe de îngheţată

vineri, 10 iulie 2015, 10:14
4 MIN

Pensionarul ieşean Valeriu Constantinescu spune că şi-a găsit pasiunea vieţii abia acum, la bătrâneţe, la peste 80 de ani. De trei ani, dă formă clădirilor importante ale Iaşului, în miniatură

Şi-a găsit pasiunea la bătrâneţe, şi spune că nici spatele nu-l mai doare de când s-a apucat de creat. Valeriu Constantinescu dă formă de trei ani de zile unor obiecte şi clădiri în miniatură, pe care le-a expus luna aceasta la Ateneul Tătăraşi în cadrul expoziţiei personale „Iaşul în miniatură“.

Aceast ava fi deschisă până pe 30 august şi poate fi admirată în sala expoziţională de la etajul 1 al clădirii. A reuşit să facă în trei ani de zile 25 de lucrări unice, adevărate opere de artă: cabane, moară de apă, moară de vânt, gospodărie ţărănească, o cetate cu tun şi străjeri, ieslea cu naşterea lui Iisus, casete de bijuterii, sanie cu cerb şi Moş Crăciun, trăsură cu cai, car cu boi etc.

A fost economist

„Aici în carul cu boi am pus un butoi pe care stă un beţiv. Îsta este un leu, este prima mea lucrare. Mă plimbam cu soţia prin pădurea de la Ciric când ne-am aşezat pe un copac căzut. Acolo am găsit bucata asta de lemn, şi am făcut-o leu. Apoi am găsit crengile astea, şi le-am făcut un ţap. La Biserica Trei Ierarhi am folosit 3.000 de beţisoare de îngheţată, adunate de la pensionarii de pe esplanada din Tătăraşi. Am lucrat două luni la ea“, mărturiseşte Valeriu Constantinescu, în vârstă de 86 de ani.

La viaţa lui a fost economist, şi are două fete şi doi nepoţi. Pe masa de alături din sala de expoziţie se află Palatul Culturii, la care spune că a lucrat trei luni de zile. „A fost destul de complicat, am fost de trei ori şi m-am plimbat în jurul lui, iar prima dată am renunţat. Apoi am reluat proiectul, şi a ieşit ce vedeţi. A trebuit să desenez eu detaliile arhitectonice, să fac din amintire. Am o memorie foarte bună. M-au ajutat şi copii mei la un moment dat, mi-au scos o poză de pe internet. Acoperişul Palatului e din boabe de la păstăile din pădure“, povesteşte el.

Soţia ne şopteşte că ea este cea care scoate boabele din păstăi şi îl ajută la treburile mărunte. Acasă are confecţionate şi lampadare, iar cel mai frumos i se pare cel din balcon, cu trei becuri de culorile tricolorului. „Iau crenguţe din pădure, le bag în foc, le încălzesc ca să le îndrept, le curăţ de coajă apoi le tai, le lipesc. Găurile le fac cu un cui înroşit în foc, dar copiii mei mi-au spus că îmi vor aduce o maşină de găurit special pentru treaba asta. Mai folosesc menghina, ciocanul, cleştele, folosesc aracet, apoi lac, la urmă“, ne dezvăluie din secretul meseriei. Pasiunea sa pentru artă nu este însă de azi de mâine, ci din tinereţe. A pictat în cursul vieţii peisaje şi autoportrete.

S-a refugiat din Orhei din cauza ruşilor

Viaţa însă nu a fost deloc o apă lină pentru el. Nea Valeriu s-a născut la Orhei, în Basarabia, şi a venit în România cu familia sa după ocupaţia ruşilor. „În ’40 am fost sub ocupaţie sovietică, tata a fost preot acolo în sat. În ’42 am venit în România refugiaţi, şi ne-am stabilit în Oltenia, la Fântâna Banului. Preotul de acolo i-a dat tatei parohie şi o bucată de pământ. Apoi am lăsat iar gospodăria în urmă şi ne-am mutat la Tecuci. După aceea am mai locuit la Bârlad, Galaţi, iar apoi când mi-au crescut copiii şi au venit la facultate la Iaşi ne-am mutat şi noi, eu cu soţia“, îşi aminteşte plin de emoţiile trecutului nea Valeriu. Acum are însă altă lucrare: munceşte să facă în miniatură Ateneul Tătăraşi.

Îi cam dau de furcă geamurile rotunjite şi acoperişul, care e şi el atipic. Vrea să termine cât mai repede, să alăture lucrarea la expoziţie, şi spune că nu mai are mult de lucru la clădire. Privirea i se opreşte iar pe Palatul Culturii, care este cea mai maiestuosă clădire a sa, şi cea mai mare ca dimensiune. Spune că a lucrat la ea de la ora 5 dimineaţa până seara. Alături îmi arată o vilă cu un etaj, rustică. „E viluţa pe care mi-am dorit-o eu în viaţa mea, dar n-am avut-o“, spune, nostalgic. Cei care doresc să vadă minunata expoziţie o pot face zilnic, deoarece intrarea este liberă. Cel mai mult, nea Valeriu îşi doreşte ca lucrările lui să fie văzute de copii, iar prin intermediul nostru lansează o invitaţie părinţilor. Aici, „Iaşul în miniatură“ este plin de poveşti pentru toate vârstele.

 

Comentarii