Prof. dr. Ştefan Buţureanu, Maternitatea „Elena Doamna“ Iaşi: „Histerectomia reprezintă ablaţia chirurgicală a uterului în totalitate sau parţial. De foarte multe ori este operaţia care poate salva viaţa pacientelor cu cancer de corp uterin sau de col, însă acestă intervenţie chirurgicală are multe indicaţii în patologia genitală feminină, dincolo de afecţiunile neoplazice. Histerectomia poate fi făcută în caz de: fibrom uterin, dacă fibromul antrenează complicaţii; metroragii severe care nu pot fi controlate prin alte tratamente; prolapsul genital; endometrioza care nu a răspuns la tratament; cancer de ovare; cancer de corp uterin sau de col. Deşi fiecare femeie care a suferit o operaţie de îndepărtare a uterului are propria sa reacţie postoperatorie, multe dintre schimbările care survin în organism în acestă perioadă sunt comune tuturor pacientelor supuse intervenţiei chirurgicale. De multe ori o histerectomie este asociată cu rezecţia chirurgicală a trompelor uterine şi a ovarelor. Atunci când s-a pus diagnosticul de cancer uterin, ovarele tebuie înlăturare pentru că hormonii secretaţi stimulează creşterea şi dezvoltarea tumorii. Trebuie îndepărtate, de asemenea, în cazurile severe de endometrioză trompele uterine. Acestea sunt în general eliminate împreună cu ovarele pentru că sunt ataşate de acestea şi nu mai au practic nici un rol din moment ce uterul şi ovarele au fost îndepărtate.

Bufeuri şi manifestări specifice menopauzei după operaţie

Dacă împreună cu uterul operaţia a îndepărtat şi ovarele, în perioada postoperatorie vor apărea bufeuri şi manifestări specifice menopauzei, asemănătoare celor care însoţesc instalarea fiziologică a menopauzei. Medicul poate recomanda în acesta situaţie o terapie de substituţie estrogenică împreună cu alte tipuri de medicamente pentru a ameliora simptomele. Terapia de substituţie hormonală contribuie de altfel şi la scăderea riscului de osteoporoză, protejează de afecţiuni cardiace şi ajută la menţinerea libidoului. Există totuşi femei care nu pot beneficia de terapia de substituţie hormonală. De exemplu, pacientele cu anumite boli de ficat sau cele care au un istoric de tumori hormon-dependente, precum cancerul de sân, nu pot primi terapie hormonală. În ceea ce priveşte viaţa sexuală, schimbările apărute în acest aspect al vieţii unei femei cu histerectomie pot fi foarte variate şi sunt de obicei combinaţia între reacţia pshihică şi reacţia fizică după operaţie.

De cele mai multe ori, lipsa hormonilor sexuali ca urmare a îndepărtării ovarelor, conduce la o înrăutăţire a vieţii sexuale. Aceste femei acuză discomfort în timpul actului sexual ca urmare a uscăciunii vaginale, sexul este dureros, iar libidoul este scăzut. În alte cazuri, viaţa sexuală este la fel ca înainte de operaţie, iar unele femei sunt mai relaxate pentru că nu mai ai grijă unei sarcini nedorite.

Reacţii emoţionale puternice

Multe femei înregistrează reacţii emoţionale foarte puternice, mergând până la depresie, după o histerectomie. Înlăturarea uterului şi ovarelor condamnă o femeie la incapacitatea fiziologică de a mai procreea vreodată. Acest fapt este de multe ori o sursă de stres psihic, generând diverse tulburări emoţionale care persistă o perioadă de timp. Reacţia emoţională după histerectomie este de cele mai multe ori legată de vârsta pacientei. Femeile mai înaintate în vârstă, apropiate de perioada menopauzei, care au deja copii, suporta mai uşor schimbarea care a survenit în organismul lor. În schimb, pentru femeile tinere, care încă nu şi-au întemeiat familia, impactul psihologic al histerectomiei este mult mai mare, iar recuperarea este mai dificilă. În aceste cazuri, trebuie acordată o mai mare atenţie alternativelor histerectomiei, atât de către medic cât şi de către pacientă: miomectomia în locul histerectomiei pentru tumori fibroide, intervenţii laparoscopice pentru endometrioza, terapie medicamentoasă ca primă intenţie de tratament acolo unde este cazul. Acestea au riscurile şi beneficiile lor, însă uneori pot evita o histerectomie, iar fertilitatea este conservată în continuare. Supravegherea psihologică înainte şi după intervenţie poate ajuta la limitarea acestor tulburări emoţionale. Dacă medicul discută cu pacienta înainte de intervenţie despre eventualele consecinţe ale operaţiei, tulburările postoperatorii sunt semnificativ mai reduse“.