India – O democrație vibrantă și o societate pluralistă – Ambasador A. R. Ghanshyam (P)

Spre ultimul sfert al mileniului trecut, India a intrat sub influența Companiei Indiei de Est timp de aproape un secol, între secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Ulterior, Revolta Sepoy (trupelor indiene) din 1857 i-a obligat pe britanici să plaseze India direct sub coroana britanică pentru încă 90 de ani. Prin urmare, timp de aproape două secole, India a fost ancorată la Marea Britanie, slujind doar interesele Imperiului Britanic. Dintre toate coloniile pe care britanicii le-au cucerit, controlat și de pe urma căreia au beneficiat enorm, India a fost de departe cea mai mare și cea mai bogată și a fost adesea menționată drept "Bijuteria Coroanei Britanice".

Înainte de a părăsi India, britanicii au împărțit subcontinentul indian în două țări pe trei parcele – India, Pakistanul de Vest și Pakistanul de Est. Populația Indiei era atunci de 330 de milioane, iar PIB-ul de 2,7 trilioane de rupii indiene – un mic 3% din PIB-ul global. O țară care a reprezentat o treime din producția globală timp de o mare parte a două milenii înainte fusese astfel secătuită de către stăpânii coloniali.

India Independentă a asistat la șaptesprezece alegeri parlamentare libere și corecte, cu cincisprezece prim-miniștri la cârmă, fiecare dintre aceștia contribuind la creșterea, stabilitatea și dezvoltarea națiunii indiane, a societății și economiei sale. Modul în care prim-miniștrii Indiei au încercat să construiască o Indie modernă în urma stăpânirii de două secole de către Imperiul Britanic este în sine o poveste grozavă și a fost povestită de mulți autori, indieni sau străini.

În cei 75 de ani de la obținerea independenței, India a gestionat o călătorie dificilă, uneori perfidă, plină de cinci războaie (1948, 1962, 1965, 1971 și 1999) și care se confruntă cu apariția frecventă a calamităților naturale, cum ar fi inundațiile, foametea, secetea sau epidemiile. Doi dintre premierii aleși au fost asasinați cu brutalitate, iar un al treilea a murit în mod misterios după semnarea Acordului de încetare a focului în orașul sovietic Tashkent după războiul India-Pakistan din 1965. O perioadă de 21 de luni pe durata  anilor 1975-1977 rămâne o aberație în democrația, de altfel neîntreruptă, a Indiei, când drepturile fundamentale ale cetățenilor indieni au fost suspendate în perioada de urgență națională.

Realizarea progresului

Multă apă a curs în Gange de când India și-a atins independența. În perioada 1950-1951, contribuțiile la PIB-ul indian din sectoarele agriculturii, industriei și serviciilor au fost de 56%, 15% și, respectiv, 29%. Agricultura a angajat cea mai mare forță de muncă, în valoare de 72%, producția și serviciile oferind 10% și, respectiv, 18% locuri de muncă. Astăzi, sectorul serviciilor reprezintă 54% din PIB-ul indian. Urmează industria și agricultura cu 25,92%, respectiv 20,18%. Speranța de viață în ajunul independenței era de 32 de ani. Acum a urcat la 70 de ani. În 1950, rata mortalității infantile în India era de 145,6/1000 de născuți vii, iar rata mortalității materne în anii 1940 a fost de 2000/100.000 de născuți vii, care a scăzut la 1000 în anii 1950. Erau doar 50.000 de medici în toată țara, iar numărul centrelor de asistență medicală primară era de 725. În prezent, mortalitatea infantilă este de 27,7 la 1000 de nașteri, iar rata mortalității materne este de 103 la 100.000. India are acum peste 1,2 milioane de medici. La data de 8 decembrie 2021, existau 54.618 de centre rurale de sănătate, 21.898 de centre de sănătate primară și 4.155 de centre de sănătate primară urbane. Există până la 70.000 de spitale publice și private. Începând cu 5 aprilie 2022, existau 117.771 de centre de sănătate și wellness Ayushman Bharat operaționale în India, în afară de 748 de e-spitale stabilite în toată țara ca parte a inițiativei „India digitală” a guvernului. Iar în ceea ce privește educația, când britanicii au părăsit India existau 210.000 de școli primare, 13.600 de școli gimnaziale și 7.416 de școli secundare superioare în India, în afară de 498 de colegii și 27 de universități. Astăzi există 1,6 milioane de școli, 42.343 de colegii și o mie de universități. Peste 250 de milioane de copii merg astăzi la școală în India și aproape 40 de milioane sunt înscriși în universitățile noastre.

India a supraviețuit unei pandemii devastatoare de Covid-19, iar economia sa s-a contractat cu 7,3% în anul financiar 2020-21. Poate fi o consolare că această contracție a fost mai mică decât în ​​alte economii majore. Conform ultimelor estimări disponibile, rata de creștere a PIB-ului pentru 2021-2022 este fixată la 8,7%, ceea ce trebuie văzut în contextul contracției de 7,3% în anul precedent.

India este legată împreună ca o mare națiune prin puterea și stabilitatea democrației sale, a statului de drept și o diversității uluitoare a populației sale în ceea ce privește religie, limbă, cultură, climă, istorie, geografie și multe altele. La momentul primului recensământ al Indiei din 1951, hindușii erau 305 milioane (84,1%), musulmanii 35,4 milioane (9,8%), creștinii 8,3 milioane și sikhi 6,86 milioane (1,9%). În 2022 populația estimată este de 1090 de milioane de hinduși (79,80%), 200 de milioane de musulmani (14,23%), 31,2 milioane de creștini (2,3%), 23,7 milioane de sikh (1,72%), 9,6 milioane de budiști (0,70%), 5,1 milioane de jaini ( 0,37%) și 9,1 milioane (0,66%) alte religii și 3,3 milioane (0,24%) cu religie nedeclarată. Există două milioane de temple hinduse, 300.000 de moschei active, 8.114 temple jainiste, câteva dintre ele în străinătate, peste 125 de temple budiste, mănăstiri, stupare și pagode, aproximativ 35 de sinagogi evreiești etc. La momentul independenței, mulți au prezis că India se va scinda din motive bazate pe castă, crez, trib, limbă, cultură etc., dar ea a rămas dintr-o singură bucată și mai puternică ca niciodată.

Perspective pentru viitor

În ultimii zece ani, în ciuda unei scăderi a ratelor de creștere din 2016 până la restabilirea economiei în acest an și a unei poveri semnificative a șomajului care bântuie factorii de decizie din țară, are loc o revoluție liniștită în arena tehnologiei, digitalizării și inovării, în frunte stând tinere companii indiene. Impulsionați fiind și de programa guvernamentală Atmanirbharta, care se traduce printr-o Indie care se bazează pe sine. Cele mai recente cercetări din domeniul economic indian din ultimii zece ani, realizate de către analistul Ruchir Sharma, au câteva revelații interesante. În 2011, India avea 55 de miliardari cu o avere cumulată de 256 de miliarde de dolari, care era atunci echivalent cu 13,5% din PIB-ul Indiei. Zece ani mai târziu, în 2021, India găzduiește 140 de miliardari cu o avere cumulativă de 596 de miliarde de dolari, echivalentul a 19,6% din PIB. Sharma adaugă că 110 dintre aceștia sunt miliardari noi creați în cursul ultimului deceniu. La momentul independenței, India era a șasea cea mai mare economie din lume. În 2021, își păstrează aceeași poziție, ceea ce nu este o realizare rea, populația Indiei depășindu-se de patru ori.

În ciuda celor de mai sus, nu există loc de mulțumire deoarece pe de o parte India are încă o populație mare care trăiește sub pragul sărăciei, estimată de Banca Mondială la 140 de milioane, ceea ce reprezintă 10% din populație, iar pe de altă parte este posibil ca sectoarele formale și informale să nu poată absorbi numărul mare de tineri educați care termină colegiile (estimarea pentru 2022 este de 10,76 milioane). Iar în al treilea rând factorii externi și interni vor continua să atace instituțiile politice, în eforturile de a atinge rata de creștere a PIB-ului de două cifre, care este nevoia momentului pentru India.

Oricum ar fi, India prezintă, de asemenea, câteva avantaje – o vârstă medie de mai puțin de 30 de ani, un guvern puternic și concentrat, o piață în creștere și un tineret indian inovator. Dacă India continuă să-și construiască și să își consolideze infrastructura, își menține societatea coerentă și armonioasă, stabilizează coerența previzibilă în formularea și implementarea politicilor, un viitor mai strălucit poate fi asigurat generațiilor viitoare.

(Ambasadorul A. R. Ghanashyam este un fost diplomat indian care a fost ambasador al Indiei în Angola și Înalt Comisar al Indiei în Nigeria)