Caută 
2 MIN
Plecat în noiembrie 1947 la Londra – unde a luat parte la nunta prinţesei Elisabeta (viitoarea Regină Elisabeta a II-a) – Majestatea Sa Regele Mihai I al României a ales să revină la Bucureşti. În ciuda sfaturilor pe care le primise chiar la Londra. Şi spre stupefacţia comuniştilor de la Bucureşti, care l-au primit rece la întoarcere, scrie pe blogul personal istoricul ieșean Ștefan Bosomitu, cercetător la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER).
„Convinşi în acel moment că Regele nu avea de gând să «renunţe» la tron de bunăvoie, liderii PCR au decis să treacă la planul de rezervă. O opţiune pe care au pus-o în aplicare o lună mai târziu, în ajunul Ajunului Anului Nou. Nu a durat foarte mult. Comuniştii se pregătiseră temeinic, nelăsând nicio opţiune tânărului Rege. Cinic, Petru Groza avea să îi fluture în faţă Regelui şi un pistolet, amintindu-i de povestea din «fierbintele» august 1944. „Ultimul burghez» îl informa pe Majestatea Sa că accesoriul era «o măsură de precauţie» – se pare că Groza nu vroia să sfârşească şi el ca Antonescu”, a notat Bosomitu, doctor în istorie al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
„Ultimul obstacol fusese depăşit. În după amiaza aceleiaşi zile fatidice de 30 decembrie 1947 se reunea, într-o sesiune extraordinară, Parlamentul unicameral al Regatului României, care lua act de abdicarea M. S. Regele şi vota în unanimitate proclamarea Republicii Populare Române. În acea după-amiază geroasă se sfârşea o epocă şi debuta o alta, a «democraţiei populare»”, a adăugat cercetătorul IICCMER.
„În numărul special de Anul Nou, pe frontispiciul Scânteii tronau aceste două informaţii care vor fi căzut ca un trăznet asupra societăţii româneşti. Tot pe prima pagină a ziarului era reprodus în facsimil şi actul de abdicare al MS Regele Mihai I al României, şi erau prezentate şi noile organe de conducere ale Republicii – în fruntea căruia era instalat un Prezidiu din care făceau parte: C. I. Parhon, Mihail Sadoveanu, Ştefan Voitec, Gh. C. Stere şi Ion Niculi. Acest organ de conducere provizoriu urma să reprezinte puterea executivă în cadrul Republicii până la intrarea în vigoare a noii Constituţii”, explică acesta.
„Pentru Mihai I a urmat un exil de aproape jumătate de veac. Nici după 1989 nu i s-a permis să revină în ţară. Abia în 1992 va reveni pentru o scurtă vizită la Putna şi Bucureşti, unde a fost primit cu multă simpatie de către populaţie. Se spune că peste 1 milion de persoane au ieşit atunci în stradă pentru a-l saluta pe Majestatea Sa”, a conchis istoricul în textul publicat pe blogul personal.
