Nedreptate pentru medicii şi pacienţii ieşeni: Bucureştiul ne ia rinichii. DE CE?

Multă răbdare, speranţă, nopţi nedormite şi înţepături de ace pe mâinile care par a fi lipsite de orice urmă de suflare. Viaţa conectată la aparatul de dializă este mai grea decât am crede. Orele întregi petrecute în spital sunt mai dureroase decât orice rană sau muncă fizică. Par a fi frunze moarte, care s-au veştejit de mult şi pe care nici vântul nu le mai împrăştie. Aşa se descriu cei care au avut neşansa de a fi diagnosticaţi cu insuficienţă renală, pentru care dializa a devenit singura şansă la supravieţuire. Spun că sunt moleşiţi pentru că stau degeaba, şi se simt neputincioşi şi fără vlagă. Doar speranţa mai licăreşte ca o flacără, singura care le redă încrederea în propriile forţe. Speranţa că într-o zi vor avea parte de o minune, de un rinichi care le va reda pofta de viaţă. Vasile Mardar a tot sperat. A venit de trei ori la spital, fiind unul dintre pacienţii aleşi pentru transplant. De fiecare dată, altcineva a primit această şansă. Nu pentru că el nu era compatibil, ci pentru că doar un rinichi de la un donator în moarte cerebrală rămâne mereu în Iaşi, celălalt fiind dus la Bucureşti.

Sună un telefon în toiul nopţii

În cursul nopţii, telefonul sună. Nu stă pe gânduri şi răspunde imediat. Asta face mereu atunci când aude ţârâitul, singurul lucru care îi menţine speranţa vie. Din zecile de apeluri eşuate, trei au fost norocoase. Sau cel puţin aşa credea. Un bagaj cu câteva lucuri indispensabile, o sărutare pe fruntea celor dragi şi a plecat. A străbătut un drum lung de la Vaslui până la Iaşi, dar spune că nici nu şi-a dat seama când a zburat timpul, pentru că nu a făcut decât să se gândească la viaţa pe care avea să o trăiască de acum încolo. Bucuria a început să pălească atunci când a ajuns pe holul Spitalului „Dr. C.I. Parhon“ şi a văzut că nu este singurul care şi-a făcut speranţe. Alţi patru pacienţi aflaţi pe listele de aşteptare pentru un transplant renal se aflau acolo, privindu-l parcă cu ciudă. „Am fost egoist la început. Voiam să fiu eu cel care primea un rinichi nou. Nu ştiu dacă am gândit bine, dar cred că orice om îşi doreşte să aibă o viaţă normală. Iar fără un transplant, a mea va depinde mereu de aparatul de dializă“, îşi aminteşte Vasile Mardar clipele trăite la spital, în urmă cu trei luni. Nu era pentru prima dată când se „lupta“ cu alţi bolnavi, care treceau prin aceeaşi suferinţă ca şi el. În urmă cu câţiva ani a mai fost chemat odată pentru transplant, dar s-a dovedit că nu era perfect compatibil. „Fac dializă de şase ani. Mi-am spus că de acum nu îmi mai fac speranţe dinainte, pentru că mereu mi s-au dat planurile peste cap. Singura mea şansă este un organ de la un donator care a murit. Nu am familie şi nu se poate face altceva pentru mine. Mi-e frică, dar îmi doresc să încetez cu dializa“, afirmă bărbatul.

Se află pe lista de aşteptare din anul 2007, dar până acum nu a avut noroc. În luna martie, acesta a fost perfect compatibil cu o pacientă în vârstă de 45 de ani, care a intrat în moarte cerebrală, iar rudele şi-au dat acceptul pentru prelevarea de organe. „Din lista de circa 300 de persoane s-au ales 12, cu cea mai mare compatibilitate, iar mai apoi numărul a scăzut la şase, aceştia fiind chemaţi la Iaşi pentru investigaţii amănunţite. Procesul de selecţie este extrem de complicat. S-au făcut numeroase analize, iar în cele din urmă au rămas patru persoane. O tânără de 20 de ani din Botoşani, o femeie de 37 de ani din Paşcani, un vasluian de 43 de ani şi o ieşeancă de 23 de ani“, a declarat în luna martie, atunci când a avut loc transplantul, prof.dr. Adrian Covic, şeful Secţiei de Dializă şi Transplant Renal din cadrul Spitalului „Parhon“.

Ghinion: o tânără i-a luat faţa lui nea Vasile

Norocul le-a surâs pacienţilor de 23 şi 43 de ani, care nu aveau nicio problemă de sănătate şi erau perfect compatibili. Medicii au avut însă rolul de a alege doar unul, iar şansa a revenit tinerei de 23 de ani. „Se iau în calcul elementele sociale, vârsta, timpul de aşteptare pe listă, iar tânăra avea o compatibilitate puţin mai mare, iar vârsta a contribuit la alegere“, a declarat prof.dr. Covic. Astăzi, Vasile ar fi putut fi un om sănătos, dacă ar fi beneficiat de celălalt rinichi al pacientului în moarte cerebrală. Nu s-a întâmplat acest lucru însă, pentru că organul, împreună cu ficatul, au mers la Bucureşti. De altfel, din anul 2006, de când se prelevează organe la Iaşi, întotdeauna un rinichi pleacă în Capitală. Situaţia este absurdă, având în vedere că în Iaşi medicii ar putea realiza două transplanturi renale în aceeaşi zi, iar în acest fel s-ar micşora şi listele de aşteptare. Reprezentanţii Centrului Regional de Prelevare şi Transplant au afirmat că aceasta este procedura, că bucureştenii s-au obişnuit să ia un rinichi pentru că ei vin până în Iaşi pentru prelevare. „O echipă din Capitală vine în Iaşi şi, împreună cu medicii de la noi, efectuează prelevarea. Deşi în Iaşi există cadre medicale compatibile, nu putem realiza singuri prelevarea de organe, din cauza acreditării, de aceea este nevoie de un echipaj din Bucureşti. La început, cei din Capitală veneau pentru că noi abia începusem şi trebuia să vedem exact cum se procedează. Ei au luat un rinichi, iar obiceiul a rămas aşa. S-a discutat să rămână ambii rinichi la noi şi să ia doar ficatul, dar nu s-a putut“, a declarat dr. Raluca Neagu, coordonatoarea Centrului Regional de Prelevare şi Transplant. Potrivit acesteia, medicii ieşeni nu se ocupă singuri de prelevare pentru că nu au acreditare, deşi îndeplinesc criteriile. „Trebuie să existe o reacreditare a centrului. Deja ne ocupăm de documente“, a adăugat dr. Neagu.

Capacitate de transplant dublu există

După reacreditare, Iaşul ar putea păstra ambii rinichi, iar două persoane vor scăpa de dializă, atunci când există un donator în moarte cerebrală. Municipiul Iaşi este singurul oraş în care se păstrează un singur rinichi. În restul părţilor în care există centre de prelevare şi transplant, precum şi centru în care se pot desfăşura intervenţiile de transplantare, doar ficatul ajunge în Capitală. „La Cluj, spre exemplu, rămân rinichii pentru că medicii de acolo fac prelevarea şi cei de la Bucureşti se ocupă doar de ficat. La noi însă, medicii nu pot face singuri prelevarea pentru că nu au această acreditare. Este vorba de fapt despre o reacreditare a centrului, care o cuprinde şi pe cea a medicilor. Ne dorim însă, odată cu reacreditarea, să facem şi pentru prelevarea de ficat“, a menţionat dr. Neagu. Medicii din cadrul Spitalului „Parhon“, locul în care există un Centru de Transplant Renal, spun că ar putea efectua două intervenţii într-o singură zi. Singura problemă este că nu au decât un rinichi. „Există o echipă complexă care participă la un transplant renal. Se poate face. Ţinând cont de experienţa de peste zece ani a Clinicii de Urologie şi a rezultatelor excepţionale, nu se poate pune la îndoială competenţa medicilor“, a declarat dr. Bogdan Novac, urolog în cadrul Spitalului „Parhon“. De la începutul anului, la Iaşi au avut loc patru prelevări de organe de la donatori în moarte cerebrală şi doar patru pacienţi din regiunea Moldovei aflaţi pe listele de aşteptare au scăpat de dializă. Toţi ceilalţi patru rinichi au ajuns la pacienţi din Capitală.

În alte părţi ale ţării în care se prelevează organe, rinichii pleacă din zona respectivă doar dacă nu există acolo Centru de Transplant Renal. La Cluj însă, unde există ambele centre, rămân ambii rinichi, pe când la Iaşi, deşi avem şi centru de prelevare şi centru de transplant renal, rămâne un singur rinichi. În 2012 nu au avut loc decât două transplanturi de la donatori în moarte cerebrală. De când se face transplant renal la Iaşi, nu s-au realizat mai mult de 30 de intervenţii cu organe de la donatori în moarte clinică. Nu se ştie însă când vom putea păstra ambii rinichi. Aprobarea viitoarelor şi a actualelor centre rămâne o problemă, pentru că toate criteriile de acreditare necesare pe care le cere Uniunea Europeană sunt încă la nivel de dezbatere. Încă din luna august a anului trecut, acestea nu au fost finalizate şi nu se ştie dacă după data de 24 iunie, când se vor încheia dezbaterile, ele vor fi aprobate sau vor începe noi negocieri.