Pe 8 octombrie începe pelerinajul Sfintei Parascheva: la închinare vor fi şi moaştele unui sfânt cu origini în Ucraina

Reprezentanţii Mitropoliei au precizat că anul acesta este unul cu adevărat prielnic pelerinajului: ziua de hram, sărbătoarea Sfintei, 14 octombrie, va pica într-o vineri, ceea ce înseamnă că moaştele vor fi scoase la închinare pentru cel puţin o săptămână. Până la slujba de vineri racla va sta cu siguranţă în curtea interioară a Mitropoliei, iar ulterior, fiind weekend, există aşteptări că, dacă vremea este bună, fluxul de pelerini să fie în continuare suficient de mare încât aceasta să nu fie retrasă, încă, în interiorul lăcaşului de cult.

Săptămâna următoare urmează să fie anunţat un program detaliat de către reprezentanţii MMB, însă Înaltpreasfinţitul Teofan, mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, a precizat la finalul slujbei de duminică, 2 octombrie, că tradiţia din anii anteriori va fi reluată în 2022, iar în timpul pelerinajului vor fi aduse şi moaştele unui alt sfânt la care credincioşii să se poată închina. Este vorba despre Sfântul Paisie de la Neamţ, anul acesta împlinindu-se 300 de ani de la naşterea sa. Acesta este pomenit în calendarul creştin-ortodox pe data de 15 noiembrie, iar în ritul ortodox sfântul este cunoscut ca având şi puternice legături cu zona Ucrainei de astăzi, el născându-se în oraşul Poltava, din statul vecin, în 1722, pe 21 decembrie. Era al 11-lea copil din 12 fraţi în total, tatăl său se numea Ioan, era preot, iar mama sa purta numele de Irina.

Cuviosul Paisie de la Neamţ a studiat la Academia teologică din Kiev, a intrat în viaţa monahală la 19 ani, şi a venit în Moldova în 1745. „În vara anului 1746 se duce la Muntele Athos, unde se nevoieşte ca sihastru patru ani de zile. În anul 1750 este tuns, aici, în monahism de Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului, duhovnicul său, primind numele de Paisie.

Apoi, este hirotonit ieromonah şi întemeiază o obşte monahală în Schitul Sfântul Prooroc Ilie, unde se nevoieşte până în vara anului 1763, adunând în jurul său 64 de călugări români, ucraineni şi ruşi”, se precizează pe siteul Mănăstirii Neamţ, acolo unde acesta a ajuns să slujească în viaţă şi unde sunt moaştele sale. A fost, de altfel, 15 ani stareţ al mănăstirilor unificate la momentul respectiv – Neamţ şi Secu, după ce a slujit alţi peste 10 ani la Mănăstirea Dragomirna. S-a stins din viaţă la 72 de ani, în 1794, iar în 1988 a fost canonizat sfânt.