Plăteşti sau nu ca să te „înţepi” la reţeaua de gaz ori curent trasă de vecin? Iată cum tranşează instanţa o speţă în care se regăsesc mii de ieşeni!

Filip şi Tatiana B. au început demersurile de racordare a casei lor din Viticultori, zona Copou, încă din 2005. La acea dată zona era una semi-rurală, cu uliţe de pământ, singura utilitate existentă fiind curentul electric. Pentru conectarea casei familiei B. la reţeaua de gaz metan era necesară montarea unei conducte de 689,5 metri, investiţia nefiind justificată economic pentru furnizorul de gaz. Ca urmare, extinderea reţelei a fost făcută pe banii celor doi, costul lucrărilor ridicându-se la 46.200 lei.

Pentru a beneficia și de gaz metan, au acceptat în decembrie 2005 să doneze statului noua conductă, ulterior ţeava fiind preluată de E.ON Distribuţie România SA, actuala Delgaz Grid SA. Actul de donaţie prevedea totuşi condiţia ca racordarea noilor consumatori la conducta de distribuţie să se facă doar cu acceptul scris al celor doi. În noiembrie 2016 însă, Filip B. a constatat că în zonă se efectuează lucrări de extindere a reţelei şi de branşare a altor consumatori, avizele necesare fiind date fără ca el să fi fost întrebat ceva.

Ca urmare, cei doi ieşeni s-au adresat instanţei, cerând constatarea nulităţii actului de donaţie din 2005 şi a avizelor eliberate ulterior de E.ON Distribuţie clienţilor nou-branşaţi. La rândul lor, şi aceştia extindeau reţeaua de gaz tot pe banii lor. În instanţă, cele trei familii aveau să explice că şi ele îşi luaseră faţă de E.ON angajamentul de a extinde reţeaua naţională de distribuţie a gazului metan. Construiau la rândul lor o nouă conductă, de 370 m lungime, în valoare de 35.000 lei. Conducta se afla în prelungirea celei a familiei B. Nu era vorba de consumatori aflaţi în amonte, care să se fi „înţepat” la conductă, ci de consumatori aflaţi în aval, care continuau extinderea reţelei din punctul în care ajunsese. Magistraţii Judecătoriei nu au găsit nimic în neregulă cu donaţia forţată făcută de familia B. Acţiunea acesteia a fost respinsă, la fel şi apelul în faţa Tribunalului, dar războiul era departe de a se fi terminat. În octombrie 2021, recursul declarat de familia B. a fost admis de Curtea de Apel, care a trimis dosarul înapoi la Tribunal, pentru rejudecare.

Magistraţii acestei instanţe au apreciat că avizele emise pentru noii clienţi ai reţelei de gaz nu puteau fi declarate nule. Erau documente pur tehnice, emise unilateral de operatorul de distribuţie a gazelor naturale şi dând naştere la drepturi şi obligaţii doar între acesta şi noii clienţi. Familia B. nu era în niciun fel parte în aceasta. În schimb, se putea discuta despre donaţia făcută în 2005. La acea dată, era în vigoare vechiul Cod Civil, conform căruia donaţiile puteau fi revocate pentru survenienţă de copii, ingratitudine sau neexecutarea sarcinilor. Nu se putea vorbi de situaţia în care donatorului i s-ar fi născut ulterior donaţiei copii ale căror drepturi ar fi putut fi afectate, nici de nerecunoştinţa donatarului faţă de donator. Nici neexecutarea sarcinilor nu putea fi invocată. „Prevederea în contractul de donaţie a faptului că «racordarea noilor consumatori la conducta de distribuţie (atât prin branşare, cât şi prin extindere) se va putea face numai cu acceptul scris al titularului de investiţie în faţa notarului public» nu poate atrage incidenţa art. 829 C.civ. din 1864 (referitor la revocarea donaţiunilor, n.r.) întrucât această clauză nu instituie o veritabilă sarcină pentru donatar, ci doar o obligaţie legată de un fapt exterior obiectului donaţiei”, au apreciat judecătorii.

În schimb, prevederea din actul de donaţie putea fi interpretată drept o obligaţie contractuală generatoare de eventuale despăgubiri. Magistraţii au considerat că obţinerea acceptului familiei B. pentru noi branşamente nu mai era necesară, pentru că aceasta nu mai era proprietară a conductei. Chiar fără a mai fi proprietari însă, cei doi rămâneau titulari ai investiţiei iniţiale, cu toate drepturile acceptate de furnizorul de gaz.

„Pârâta Delgaz Grid SA avea obligaţia contractuală de a obţine acordul reclamanţilor pentru a-i putea racorda pe pârâţii persoane fizice la conducta de distribuţie a gazelor naturale, obligaţie ce nu a fost îndeplinită. În contract se menţionează în mod expres că acordul era necesar atât pentru branşare, cât şi pentru extindere, astfel că, din perspectiva obligaţiilor, orice discuţii cu privire la distincţia dintre branşare şi extindere devin irelevante”, au precizat judecătorii. Delgaz Grid SA era astfel datoare să deconteze lucrările efectuate de familia B., cu titlu de despăgubiri. Recalculate, acestea se ridicau la 50.700 lei. Sentinţa a fost menţinută de Curtea de Apel, a cărei decizie este definitivă.