În decembrie 2007, când economia „duduia”, după cum se exprima prim-ministrul de atunci, Claudiu şi Iuliana P. au contractat de la Eximbank SA un credit de 78.500 franci elveţieni, pentru cumpărarea unui apartament. Creditul, a cărui rambursare a fost întinsă pe 35 de ani, a fost suficient pentru achiziţionarea unui apartament cu două camere, în suprafaţă de 52 mp. La data contractării, cursul valutar era de 2,14 lei pentru un franc elveţian. Cuplul avea astfel de rambursat 168.000 lei, la care se adăugau dobânzile şi comisioanele bancare.

În 2008 însă, cursul francului s-a apreciat brusc, iar rata de 374 de franci a devenit tot mai greu de achitat. După 15 ani de plată a ratelor, cei doi au constatat că datorau doar cu titlu principal o sumă cu 94.800 lei mai mare decât cea obţinută iniţial. În cele din urmă, la începutul anului trecut, Claudiu şi Iuliana P. s-au hotărât să facă apel la prevederile Legii 77/2016, privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Aceasta acordă debitorului posibilitatea de a închide forţat creditul, prin cedarea dreptului de proprietate către bancă, în situaţia în care prin negociere nu se ajunge la o „echilibrare” a creditului. Soţii P. au propus băncii stabilizarea cursului de schimb valutar pentru viitoarele rate la 2,57 lei/franc elveţian, până la cel mult 3,27 lei/franc elveţian sau aplicarea unei reduceri de 45% asupra soldului curent al creditului.

Cursul maxim propus băncii de cei doi era cu 52,6% mai mare decât cel la care fusese contractat creditului, prag inclus în legea 77/2016 în urma unei decizii a Curţii Constituţionale. În sensul legii, se presupune că debitorii trebuie să-şi asume riscul unei creşteri a cursului valutar, dar până la un maxim de 52,6%. Creşterea cursului peste acest prag este considerată imprevizibilă. În momentul în care soţii P. s-au adresat băncii pentru a renegocia creditul, cursul ajunsese la 4,87 lei/franc, mai mult decât dublu faţă de cel la care fuseseră împrumutaţi banii. Astăzi, francul elveţian valorează 5,29 lei.

Variantele propuse de cei doi, respectiv limitarea cursului maxim la 3,27 lei/franc, reducerea cu 45% a soldului curent sau preluarea de către bancă a apartamentului au fost refuzate de Eximbank, iar cazul a ajuns în instanţă.

Legea 77/2016 nu oferă o marjă de manevră prea mare băncii. Instituţia creditoare este obligată să accepte reechilibrarea creditului sau darea în plată a imobilului cumpărat, cu excepţia situaţiei în care demonstrează că debitorii nu se încadrează în condiţiile legale. Practic, magistraţii Judecătoriei au trebuit doar să verifice dacă aceste condiţii erau îndeplinite sau nu. Darea în plată se poate aplica dacă creditul nu depăşeşte echivalentul a 250.000 de euro, ceea ce era evident. Creditul trebuie să fi fost cotractat pentru cumpărarea sau amenajarea unei locuinţe, ori să fie garantat cu o locuinţă. Şi această condiţie era îndeplinită. Debitorul trebuie să nu fi fost condamnat pentru infracţiuni în legătură cu creditul, iar cazierul judiciar al celor doi era curat. Ultima condiţie, cea a impreviziunii, era şi ea îndeplinită. Cursul franc/leu practic a explodat, depăşind cu mult pragul de 52,6% impus de lege. „Instanţele judecătoreşti nu au competenţa de a decide ele însele dacă sau în ce măsură fluctuaţia valutară poate fi calificată drept impreviziune. Întrucât legea a reglementat, pe calea unei definiţii legale, o prezumţie absolută de impreviziune, instanţa judecătorească trebuie să o aplice în consecinţă”, au precizat judecătorii.

Dacă toate condiţiile erau îndeplinite, magistraţii nu aveau altceva de făcut decât să decidă dacă dispun reechilibrarea creditului sau obligarea băncii să preia în proprietate apartamentul, fără a mai putea avea alte pretenţii de la debitori. Ei au preferat prima variantă, obligând Eximbank să calculeze ratele viitoare ale creditului contractat de Claudiu şi Iuliana P. la cursul leu/franc la care fusese contractat creditul, plus un procent de 52,6%. În locul unor rate calculate la cursul de 5,29 lei/franc elveţian, cei doi ieşeni le vor plăti la un curs de 3,27 lei/franc, mult mai mare decât cel iniţial, din 2007, dar semnificativ mai mic decât cel actual.

Sentinţa Judecătoriei nu este încă definitivă. Soluţia magistraţilor a fost contestată de ambele părţi, cele două apeluri urmând să fie judecate de Tribunal. Instanţa nu a stabilit încă primul termen de judecată.