Primăria Iaşi, sub o executare silită de o sumă uriaşă, la cererea unei organizaţii religioase. La mijloc, 28 ha în Copou-Păcurari

Până la începutul anilor ’40, Epitropia Spitalului Izraelit deţinea în Păcurari ferma Haluţim, în suprafaţă de 108,72 ha. Ferma înconjura Cimitirul evreiesc pe trei laturi, produsele ei fiind folosite îndeosebi pentru hrănirea pacienţilor spitalului.

Pe parcursul anilor ’40, o ferma s-a topit. O parte a fost preluată în 1940 de Ministerul Economiei Naţionale. Altă parte a fost expropriată în 1947. În 1949, Spitalul mai avea 78,9 ha, care au fost confiscate în baza unui decret care desfiinţa practic orice formă de mare proprietate funciară.

Cum s-a înfiinţat „Caritatea”

După 1990, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România a înfiinţat Fundaţia „Caritatea”, al cărei prim obiectiv era formularea cererilor de retrocedare a bunurilor imobiliare evreieşti confiscate sau naţionalizate de statul român. Fundaţia a preluat şi dosarul fermei Haliţim, reuşind să obţină retrocedarea a 51 ha de teren, amplasate acum pe raza comunei Rediu şi a municipiului. Restul rămăsese în aer. Într-o adresă trimisă fundaţiei, Primăria o anunţa în 2005 că nici măcar nu a putut identifica în fizic vechiul amplasament. Totuşi, faptul că Spitalul Izraelit deţinuse terenul revendicat era incontestabil, iar Comisia Judeţeană de Fond Funciar a validat în 2011 dreptul de proprietate al Fundaţiei „Caritatea” asupra unei suprafeţe de 27,9 h, pe raza municipiului Iaşi, adică suprafaţa rămasă neretrocedată.

Hotărârea luată la Prefectură a rămas însă literă moartă. Mai mult, Agenţia Domeniilor Statului a atacat-o în instanţă, în 2013. Reprezentanţii instituţiei au susţinut că suprafaţa de teren respectivă ar fi fost donată în 1982 de Comunitatea Evreilor către fostul Consiliu Popular al Municipiului. Prin urmare, nu putea fi retrocedată. Răspunsul fundaţiei a fost simplu. Ferma fusese confiscată în 1949. Evreii nu aveau ce să mai doneze Primăriei în 1982. Considerând acţiunea ADS drept o şicană, Fundaţia „Caritatea” a cerut instanţei să stabilească daune cominatorii, care să fie plătite de Primărie până rezolvă cumva problema celor 27,9 ha, fie prin retrocedarea în fizic, fie prin stabilirea de despăgubiri. În noiembrie 2014, Tribunalul a dat dreptate evreilor.

„Odată reconstituit dreptul de proprietate, dreptul persoanei îndreptăţite la dobândirea în fizic a suprafeţei de teren sau la despăgubiri este cert rămânând doar ca, în etapa administrativă, să se stabilească modalitatea de atribuire/despăgubire în funcţie de terenul disponibil în unitatea administrativ teritorială respectivă şi de valoarea de circulaţie a terenului”, au precizat judecătorii. Aceştia au acceptat şi impunere de daune cominatorii. În loc de 10.000 lei/zi de întârziere cât ceruse „Caritatea” însă, au fost aprobate daune de doar 500 de lei zilnic. În plus, magistraţii au obligat din nou Comisia Locală de Fond Funciar să retrocedeze terenul pe vechiul amplasament sau pe unul echivalent, iar dacă nu se mai găseşte destul teren, să fie acordate despăgubiri.

Primăria avea totuşi sute de hectare

La data sentinţei, Primăria deţinea în Moara de Vânt o suprafaţă de 176 ha de teren, pe care le câştigase la rându-i în instanţă cu câţiva ani înainte. Cele 27,9 ha revendicate de Fundaţia „Caritatea” puteau încăpea pe platoul respectiv. Totuşi, retrocedarea nu a avut loc, în pofida recunoaşterii dreptului de proprietate atât de Prefectură, cât şi de judecători. Din 2018, Fundaţia a început demersurile pentru executarea silită. Până în prezent, daunele cominatorii de 500 de lei pe zi au ajuns la 1,43 milioane lei. Conform legii, daunele cominatorii nu pot fi executate silit, neavând un caracter definitiv. În schimb, pot fi executate daunele compensatorii, care au un caracter cert. În acţiunea depusă la Tribunal, Fundaţia „Caritatea” a arătat că toate condiţiile răspunderii civile a municipalităţii sunt îndeplinite.

Primăria nu a retrocedat nici după 8 ani cele 27,9 ha, ceea ce reprezintă o faptă ilicită. Fundaţia „Caritatea” nu s-a putut bucura de proprietatea recunoscută de stat, ceea ce i-a adus clar un prejudiciu. Primăria cunoaşte dispoziţiile date de instanţele de judecată şi, implicit, obligaţiile stabilite în sarcina sa, dar refuză în continuare să le respecte, deci se face vinovată. Dacă Tribunalul va aproba solicitarea Fundaţiei „Caritatea”, fiecare ieşean va plăti câte 5 lei pentru lenea angajaţilor municipalităţii. Iar factura indolenţei va creşte în continuare.

Nu am primit niciun răspuns

„Ziarul de Iaşi” a solicitat recent municipalităţii detalii privitoare la dosarul fermei Haliţim. Până la data publicării acestui articol, Primăria nu a explicat nici motivele pentru care hotărârea CJFF şi deciziile instanţelor referitoare la aceasta nu au fost puse în aplicare şi nici acţiunile pe care intenţionează să le întreprindă în continuare pentru soluţionarea dosarului. Nici măcar întrebarea dacă a fost identificat vechiul amplasament al terenului revendicat nu a primit răspuns.