Reflexii duhovnicești privind posibilitățile terapeutice prin post și rugăciune aplicate bolnavilor psihici

Sufletul ca spirit cu cele trei facultăți sau puteri spirituale: rațiune, voință (liber arbitru) și afect (sentiment), iar Trupul ca o alcătuire ordonată de sisteme: sistem sangvin, muscular, osos, digestiv, hormonal, nervos și rațional. Dintre acestea, ultimele două, menite să slujească cu precădere sufletul iar cele dintâi enumerate, să slujească cu prioritate corpul. Și unele și altele sunt menite să asigure o funcționalitate armonioasă și chiar simfonică a organelor interne umane precum: inima, creierul, plămânii, ficatul, stomacul și toate celelalte.

Câtă vreme omul educat civic și religios respectă și practică în existența sa vremelnică poruncile lui Dumnezeu (decalogul) ca și coordonate ale moralei creștine, prezente de fapt de multe ori și în normele unor coduri de etică socială, el omul rămâne o ființă echilibrată și puternică, sănătos din punct de vedere intelectual și fizic. În situația nedorită, când el omul, ființă liberă alege practica păcătului în locul virtuții, sănătatea lui sufletească și trupească este șubrezită și uneori chiar distrusă.

Postul și rugăciunea, mijloace terapeutice aplicate

Postul și rugăciunea sunt recomandate ca mijloace de hrană spirituală, atât pentru oamenii sănătoși pe care îi conduc spre progres spiritual și spre sfințenia vieții, dar mai ales pentru cei bolnavi și cu precădere pentru bolnavii psihic afectați.

Practica rugăciunii ca stare de comuniune a omului cu Dumnezeu împreunată cu postul ca abstinență și înfrânare corporală de la alimente mai bogat proteinizate, produc o așezare de liniște, de echilibru și de împăcare a sistemelor umane ca relaționare simfonică și armonioasă între ele.

Astfel, sistemul rațional sub luminile cunoașterii și înțelegerii logistice își realizează în mod funcțional rolul de control și coordonare. Astfel, în primul rând coordonare asupra sistemului nervos și apoi aceste două împreună vor coordona și controla armonia în funcționalitate și exercițiul vieții a sistemului hormonal. La rândul său, sistemul hormonal, va continua exercițiul de coordonare și control al sistemului afectiv și împreună cu celelalate sisteme spirituale vor reuși să țină sub control și funcționalitate starea de echilibru a ființei umane spre a împăca biologicul cu psihicul și trupul cu sufletul.

În literatura patristică ortodoxă, pentru o înțelegere mai directă și la obiect, se vorbește deseori în mod simbolic sau metaforic despre post ca mijloc terapeutic, cu adresabilitate pentru corpul uman. Deasemenea, despre rugăciune pentru spiritul uman, cum că sunt ,,aripile cu care sufletul se ridică la Dumnezeu,, adică slujește adevărul, binele și frumosul.

Astfel rugăciunea va întreține hrana spirituală a sufletului prin rațiune și sentiment cu influențe benefice asupra trupului iar postul prin exercițiul statornic al abstinenței și înfrânării, va întreține și va consolida a treia putere a sufletului uman: voința liberă sau așa zisul liber arbitru.

O dimensiune esențială a rugăciunii și a postului pe lângă multe altele de natură biologică, îndeobște cunoscute și menite să mențină echilibrul ființei umane, este fidelitatea omului în raportul său cu majestatea divină. Această autoritate supremă, care prin toate recomandările sau poruncile divine (decalogul), așa cum procedează niște părinți buni cu copiii lor, tot așa și Dumnezeu ne oferă tot ce are el mai bun slujind și ținând în sănătate trupească și sufletească, coroana creației lui Dumnezeu, omul.

Însuși Domnul nostru Iisus Hristos ca fiu a lui Dumnezeu după ființă și om adevărat, s-a rugat tatălui și a postit pentru a ne fi model de exercițiu vital al vieții pământești, care să conducă firesc spre o viață veșnică ce va să fie.

Din practica mea, pastoral misionară de aproape 30 ani într-un spital de psihiatrie, după ce am încercat în cele de mai sus câteva argumentații de gândire religios morală și teologic patristică, vă mărturisesc cu o adevărată convingere bine verificată, faptul că postul împreună cu rugăciunea au un rol foarte important și sunt o necesitate absolută în procesul de vindecare al bolnavilor cu probleme de sistem rațional sau nervos.

În acest proces destul de greu de realizat, îmi permit să închei spunând și subliniind faptul că actul medical terapeutic trebuie numaidecât dublat de actul religios (rugăciune și post). Dacă este posibil, este tot atât de necesară o colaborare cât mai strânsă a medicului, psihiatrului sau psihologului cu preotul ca sacerdot și slujbaș al oamenilor și vestitor al Voii și Împărăției lui Dumnezeu.

Protosinghel Iustin Neagu (preotul Institutului de Psihiatrie ,,Socola,, Iași)

Citește și: Păstrarea sănătății psihice prin credință și rugăciune Credința în Dumnezeu și sprijinul primit