Sentinţă: Pensia de întreţinere a copilului trebuie plătită, indiferent de ce alte cheltuieli face un părinte pentru acesta

De cealaltă parte, bărbatul a încercat să demonstreze că a plătit cu vârf și îndesat, dar nu cu bani dați direct mamei copiilor, ci prin diverse cheltuieli făcute în folosul copiilor. Magistraților Judecătoriei le-a fost suficient un singur cuvânt din sentința de divorț pentru a-l considera însă bun de plată. Bărbatul urmează să fie executat silit.

Barbatul plătea bona, afterschol-ul, cablul etc

Eduard și Anca S. s-au căsătorit în 2013, având pe parcursul căsniciei doi copii. S-au despărțit în 2018, judecătorii stabilind ca cei doi copii să rămână în grija mamei. Tatăl urma să plătească lunar o treime din venituri, cu titlu de pensie de întreținere. Lucrurile nu au decurs însă așa, femeia chemându-și fostul soț în judecată în 2019. Un an mai târziu, obținea executarea silită a lui Eduard S. pentru suma de 45.200 lei.

Bărbatul a contestat executarea, considerând că suma ce i se impută este nejustificată. El a arătat că în perioada februarie – decembrie 2018, deși divorțați, cei doi foști soți au continuat să locuiască împreună cu copiii în locuința comună din Iași, Eduard S. prestând astfel în natură obligația de întreținere a copiilor.

În cursul lunii mai 2018, femeia a plecat la lucru în Israel, copiii rămânând în grija tatălui și a bunicii materne. Mama venea în Iași doar o săptămână pe lună, în restul timpului bărbatul fiind cel care plătea bona.

Eduard S. a prezentat în instanță extrase bancare atestând plata utilităților apartamentului, cablul TV și internet, ca și cumpărături făcute pentru copii la Jumbo. De asemenea, virase în mai multe rânduri bani în contul fostei soții. În ansamblu, el a afirmat că a cheltuit pentru copii cu 10.800 lei mai mult decât datora ca pensie alimentară. Departe de a fi rămas dator, își îndeplinise obligațiile cu vârf și îndesat.

De cealaltă parte, Anca S. a afirmat că fusese nevoită să plece în străinătate tocmai pentru că fostul soț nu-și îndeplinea obligațiile. În plus, bărbatul se mutase în Suceava. Femeia câștiga salariul minim pe economie.

Bărbatul, medic rezident, avea un venit de 6.000 de lei pe lună, deținea trei apartamente și un duplex în Suceava, plus un apartament în Iași, împreună cu tatăl său. Cu toate acestea, în perioada februarie – decembrie 2018, plătise doar 100 de lei în total ca pensie alimentară, iar în tot anul 2019, 8.080 de lei.

Pentru a se sustrage de la obligații, el s-ar fi angajat chipurile pe salariul minim pe economie la o clinică din Suceava. Era însă absurd a se considera că funcția ocupată, de medic specialist, putea fi plătită atât de slab.

Plata pensiei nu poate fi dedusă din alte cheltuieli

Pentru a lămuri situația de fapt, judecătorii au solicitat întocmirea unei expertize contabile, care să ateste cât trebuia să plătească Eduard S. și în ce măsură își respectase obligațiile. Expertiza a arătat că bărbatul avea de achitat pentru perioada februarie 2018 – noiembrie 2020 o sumă de 43.100 lei, din care plătise 24.000 lei.

Cea mai mare parte a banilor fuseseră dați pe parcursul executării silite. Cuvântul-cheie pentru decizia judecătorilor avea să fie însă „plată”. Eduard S. nu fusese obligat, în urma divorțului, să se achite de obligații în natură, ci în numerar. Deci, el nu putea să invoce că a plătit întreținerea apartamentului în care locuiau copiii sau afterschool-ul.

„Contestatorul a invocat faptul că şi-a executat obligaţia de întreţinere şi în natură, sens în care a depus bonuri fiscale, chitanţe, apărare pe care instanţa o constată neîntemeiată, atât timp cât prin titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria laşi, contestatorul a fost obligat la plata pensiei de întreţinere, iar nu la prestarea întreţinerii în natură. Faptul că au fost cumpărate bunuri de către contestator pentru minori nu are efect asupra obligaţiei de plată a pensiei de întreţinere în cuantum de 1/6 pe lună din venitul net al contestatorului, şi nu duce la considerarea ca executată a acestei obligaţii”, au arătat judecătorii.

Conform acestora, pentru ca prestarea în natură să fie acceptată, trebuia ca Eduard S. să solicite acest lucru și să existe o a doua hotărâre judecătorească în acest sens. În baza acestui raționament, magistrații Judecătoriei au încuviințat executarea silită.