Caută 
3 MIN
Se spune că viaţa bate filmul. Anual apar ocazii ca viaţa să afle ce filme au mai apărut, ca să le bată măr: festivalurile! Începuturile de an sunt perioade mănoase, fiindcă nu se mai vede omul călare de atâtea asemenea ocazii: Globurile de Aur, Berlinala şi, peste nici 48 de ore, gala de decernare a Premiilor Oscar. În fiecare februarie, criticii îşi dau cu părerea (unii îşi dau cu stângul în dreptul şi cu firma-n cap) despre filmele care se întrec pentru statueta în formă de cavaler cu sabie stând în poziţie de drepţi pe o rolă de film – care seamănă la fel de bine cu un cetăţean cu rangă încercând să demonteze un capac de canal. Din păcate, cu excepţia celor de pe la Cannes şi Berlin, puţini sunt interesaţi de cinematografia autohtonă. Ea există; tocmai am aflat că nişte entuziaşti din Consumatori sunt pe cale de a termina un film făcut cu mijloace locale; mai multe ne spune regizorul, scenaristul şi producătorul, domnul primar Tălâmbă:
Interzis minorilor
– Ce film faceţi şi despre ce e vorba în el?
– E o poveste lungă, se poate face şi un film după ea…
– Ne-o puteţi spune, mai pe scurt?
– Deci, suntem câţiva cinefili, mai ales eu şi Marcel, care filmează la nunţi, şi am zis să schimbăm pasiunea în renume. Am anunţat în comună, care are idei sau vrea să joace, să vină, că suntem deschişi.
– Ce fel de film e?
– Sătenii bărbaţi au vrut unul interzis minorilor, să joace şi ei…
– Film erotic?
– Nu! Conform articolului 15 din Codul Audiovizualului, Decizia CNA 220 201, ar fi fost un film în care se fumează, se consumă alcool şi se prezintă comportament obscen. Practic, oamenii ar fi vrut un reality-show…
– Şi n-aţi fost de acord…
– Le-am zis că măi, asta faceţi în viaţă, veniţi şi voi cu altceva, că viaţa bate filmul. După aia, m-am gândit că, dacă nu-s fonduri pentru efecte speciale, să fie un film contemporan, psihologic, cu discuţii profunde între personaje…
– Şi?
– Şi când au dat probă am realizat că, la noi, personajele discută doar la bufet, cu ceva în faţă; altfel, când se întâlnesc, „Salut, uăi!“. De-aia am decis să facem un film uşor, cu supereroi, că se poartă…
Superputerea voinţei
– Ca Superman, Spiderman, Batman, nu?
– Beatman, mai degrabă. Oricum, ceva cu man la sfârşit…
– Ce putere are supereroul din filmul dumneavoastră?
– Am încercat puterile prin eliminare. Zburatul a căzut din prima, ca protagoniştii, când au dat probă. Noroc că n-avem clădiri cu etaj… Să urce pe ziduri, ca Omul Păianjen, pot şi copiii din sat. Am stat şi m-am gândit la supereroi: ce fac ei? Ei apără femeile, când le fură careva poşeta sau aşa şi pe dincolo… După aia, se bat cu personajul negativ, care vrea să distrugă lumea, şi îl omoară. Femeile de la noi n-au poşetă şi se apără singure, cu bărdiţa, iar personajele negative ale satului ar fi doar pădurarul şi şeful de post, care nu-i lasă pe săteni să fure lemne sau să se bată, şi popa, care le spune să nu mai păcătuiască…
– Totuşi, ce superputere aţi găsit pentru eroul vostru?
– Eroul nostru va fi Aqua-Man, adică Omul-Apă, să înţeleagă şi cei mai proşti, deci vă daţi seama ce face…
– Trăieşte sub apă, ca Omul Amfibie sau Omul din Atlantis, şi înoată ca peştii.
– Nu, domnul meu! Bea doar apă, nu se îmbată niciodată! Asta e, într-adevăr, cea mai tare superputere! Cel puţin, la noi în localitate…
Reporterente
