Bruioane (IV)

I. Ortodoxie şi antisemitism

1. În 1943, Arhiepiscopul Damaschin al Atenei a publicat un protest extrem de dur faţă de exterminarea evreilor de către ocupanţii germani (Damaschin era conducătorul Bisericii Ortodoxe Greceşti). Ameninţat de către nemţi că va fi condamnat la moarte şi împuşcat dacă va publica protestul, Damaschin a dat un răspuns care a devenit celebru: „Potrivit tradiţiilor Bisericii Ortodoxe Greceşti, prelaţii noştri sunt spânzuraţi, nu împuşcaţi. Vă rog să ne respectaţi tradiţia!”.

Damaschin le-a cerut tuturor preoţilor ortodocşi să elibereze false certificate de botez pentru evreii greci, ca să-i salveze de la Holocaust.

2. În Bulgaria, Mitropolitul Kiril al Plovdivului şi Mitropolitul Ştefan al Sofiei – şi sinodul Bisericii Ortodoxe Bulgare, în unanimitate – s-au opus politicilor antisemite ale guvernului bulgar în anii ’40.

La fel ca fraţii lor greci, ierarhii bulgari le-au cerut preoţilor să elibereze false certificate de botez pentru evreii bulgari. Kiril a mers până acolo încât a declarat că loialitatea lui faţă de statul bulgar va înceta dacă politicile antisemite vor fi puse în aplicare.

Kiril şi Ştefan şi-au pus bisericile şi proprietăţile la dispoziţia evreilor bulgari, ca locuri de refugiu. Despre Kiril se spune că ar fi oprit la Plovdiv un tren încărcat cu evrei care urmau să fie transportaţi în lagărele de exterminare din Polonia. Sfidându-i pe ofiţerii SS care însoţeau trenul, Kiril le-a spus prizonierilor evrei: „Unde mergeţi voi am să merg şi eu, unde veţi sta voi am să stau şi eu, iar Dumnezeul vostru va fi Dumnezeul meu!”.

3. În România, în aceeaşi perioadă, Patriarhul Miron Cristea n-a găsit de cuviinţă să spună decât asta: „Îţi vine să plângi de mila bietului popor român, căruia evreul îi stoarce şi măduva din oase. A nu reacţiona împotriva evreilor, înseamnă a ne duce de vii la pieire… A ne apăra este o datorie naţională şi patriotică, iar nu «anti-Semitism»… [A]veţi destule calităţi şi posibilităţi, ca să vă căutaţi şi găsiţi şi câştigaţi undeva un loc, un pământ, o ţară, o patrie încă nelocuită de alţii… Trăiţi, ajutaţi-vă, apăraţi-vă, şi exploataţi-vă unii pe alţii; dar nu pe noi şi pe alte popoare, cărora cu rafinaţiile etnice şi talmudice le duceţi şi acaparaţi tot belşugul.”.

Tot Miron Cristea, spre deosebire de fraţii lui greci şi bulgari, a reînnoit legea cetăţeniei, prin care mulţi evrei români au fost privaţi de cetăţenia română.

4. Când criza financiară a lovit Grecia, Biserica Ortodoxă Greacă a declarat în mai multe rânduri că îşi pune proprietăţile la dispoziţia guvernului – şi a demarat imediat un program amplu de asistenţă socială.

În România, BOR vrea bani pentru Catedrala Mântuirii Neamului – un proiect iniţiat de Miron Cristea, că tot veni vorba – şi refuză în continuare să plătească impozite.

5. Pe scurt, la nivelul ierarhilor ei, BOR a fost şi continuă să fie o biserică ultranaţionalistă, antisemită şi rasistă, cu simpatii faţă de extrema dreaptă interbelică, o biserică opusă făţiş ştiinţei (mergând până acolo încât să cenzureze programa şcolară) – şi, mai ales, o biserică lipsită de cea mai elementară umanitate. În plus, tot la nivelul ierarhilor ei, BOR a devenit o biserică plină de securişti – şi, mai nou, una de afacerişti fără scrupule.

II. Două observaţii pentru economişti, întreprinzători şi propagandişti

1. Dacă economia ar fi o ştiinţă în sens tare (lucru care e destul de discutabil), atunci ipotezele ei teoretice ar trebui testate empiric. Una dintre ipotezele astea susţine că salariul minim generează şomaj – aşadar că creşterea salariului minim e o măsură de evitat, dacă ne pasă de bunul mers al activităţilor economice.

Ce spun datele din teren? În România, în 2013 şi 2014 salariul minim a crescut constant (şi, după unii, excesiv). Cu toate astea, rata şomajului a scăzut, rata de ocupare (employment rate) a crescut, ba chiar şi numărul de firme a crescut semnificativ.

Sigur, sunt firme pe care creşterea asta a salariului minim le împinge spre faliment. Pe ansamblul economiei însă, creşterea salariului minim se dovedeşte fără dubii benefică.

Ce să înţelegem de aici? O concluzie moderată ar fi că în România nu s-a ajuns nici pe departe încă la un nivel al salariului minim care să genereze probleme. Dimpotrivă: până la atingerea acelui nivel, creşterea salariului minim produce beneficii inclusiv pentru firme (din nou – vorbesc pe ansamblu).

2. Angajatorii şi propagandiştii autohtoni ar trebui să înţeleagă că România face parte din piaţa comună a UE. Iar asta înseamnă că, pentru a atrage forţă de muncă, fabricantul de mobilă român concurează cu măcelarul german, cu fermierul spaniol sau britanic, cu constructorul norvegian, cu berarul danez şi aşa mai departe.

În loc să urle la „leneşii care nu vor să muncească pentru 1.000 de lei”, angajatorii români şi trompetele lor ar trebui să constate că alţi angajatori din Europa oferă „leneşilor” ăstora salarii mult mai bune, sau condiţii de muncă mult mai bune, sau ambele.

Sigur, bariera lingvistică continuă să-i avantajeze pe angajatorii români, dar în multe domenii de activitate bariera asta a devenit deja de multă vreme irelevantă. Aşa încât angajatorii noştri pierd constant forţă de muncă – şi bat mărunt din buze.

Sorin Cucerai este traducător şi publicist