Când liberalii devin conservatori

“Candidez pentru a oferi Partidului Liberal o identitate clar conservatoare“, anunţa Ludovic Orban, la Suceava, cu câteva zile înainte să devină preşedintele PNL. Un oximoron care ar fi rămas o simplă figură de stil dacă n-ar fi fost urmat de nişte decizii complementare. Mai întâi, sub conducerea lui Orban, PNL a semnalizat că va susţine Coaliţia pentru Familie pe subiectul referendumului de modificare a Constituţiei. Deunăzi, Orban i-a semnat adeziunea în partid ultra-conservatorului Mihail Neamţu, un adversar deschis al neoliberalismului, devenit cunoscut publicului larg după ce a recitat versurile unui poet legionar. Interesant e că filonul tradiţionalist nu vine pe filiera fostului PDL, partid care visa să internalizeze o doctrină creştin-democrată şi care a “făcut lipeala” PNL cu popularii europeni, ci din zona liberalilor care nu s-au dezis niciodată de Brătieni. Cel puţin, la Iaşi, mai toţi junii crescuţi în incubatoarele din Podu Roş au dezvoltat o perspectivă paseistă asupra lumii, cu accente de ultra-ortodoxism. Care Podu Roş, că filiala a părut a fi mai mereu condusă de pe Muntele Athos. Şi dacă ar aştepta doar întoarcerea Mântuitorului n-ar fi bai, dar cei mai mulţi liberali ieşeni aşteaptă a doua venire a lui Fenechiu.

Una peste alta, clarificările doctrinare din interiorul PNL demonstrează un fapt pe care puţini îndrăznesc să-l rostească. România nu a avut după Revoluţie un partid cu adevărat liberal, care să promoveze sincer libertatea de gândire, liberul schimb de idei, libertatea religioasă sau drepturile minorităţilor. Altfel, atâta vreme cât Orban nu va prelua din discursul “iliberal” al tizului său de la Budapesta şi va continua să apere, nu doar declarativ, valorile occidentale, virajul puternic al PNL spre dreapta ar putea fi de bun augur. E de aşteptat ca în următorii ani “peneliştii” să se orienteze cu precădere pe câştigarea electoratului din mediul rural şi a micilor oraşe, un electorat tradiţionalist şi captiv, care are nevoie de o alternativă la PSD. În paralel, PNL va lăsa loc liber Uniunii Salvaţi România să concureze singură în urbanul mare. Probabil că nu în 2020, dar în 2024, USR va domina marile centre universitare. Asta dacă va înţelege să-şi însuşească doctrina liberală (votul de după demisia lui Nicuşor Dan pare încurajator) şi nu va încerca să ardă etapele. Mai mult, e de aşteptat ca în perioda următoare un număr semnificativ de penelişti – simpatizanţi sau simpli membri – să dezerteze şi să se alăture USR.

Şi-ar mai fi o veste bună. Cu o concurenţă puternică în mediul rural din partea PNL, pesediştii vor fi forţaţi să-şi adapteze retorica la social-democraţia modernă. Asta însemnând, printre altele, promovarea unor teme care astăzi par SF pentru Dragnea şi compania: multiculturalism, secularism, avort, căsătorii gay, legalizarea drogurilor uşoare. Fără îndoială, cei mai mulţi pesedişti vor strâmba din nas, iar PSD va da naştere la două formaţiuni distincte: un mărunt partid social-democrat modern şi un uriaş partid populist, orientat spre extrema dreaptă. 

Scenariile de mai sus par la ora actuală fanteziste, pe alocuri, ridicole. Nu vă grăbiţi. România s-a maturizat politic în ultimii trei – patru ani mai mult decât a făcut-o în primii douăzeci după Revoluţie. Poziţionarea clară a PNL spre “dreapta”, previzibila aşezare “la centru” a USR sunt semne că apele încep să se despartă şi la noi. Îndrăznesc să pariez că scenariile de mai sus vor deveni realitate înainte de “prima lopată” la Autostrada Iaşi – Târgu Mureş.