Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Câte ceva despre macii şi fluturii din poezia lui Rodian Drăgoi

GALERIE
nichita danilov
  • nichita danilov
- +

Fiind îmbrăţişat de un grup şi respins de altul, poezia lui Rodian Drăgoi a rămas într-o zonă ambiguă, undeva la intersecţia dintre două generaţii, cea şaptezecistă şi cea optzecistă. Ca formulă, el e mai apropiat de poezia lui Mircea Dinescu, de poezia lui George Alboiu, de Ioana Crăciunescu, de Mircea Florin Şandru, de Valeriu Bârgău, de Ioan Evu, decât de poezia generaţiei din care ar fi trebuit să facă parte.

Volumul de debut Către iarnăal lui Rodian Drăgoi publicat, în 1984, la Editura Albatros şi republicat anul acesta, cu un adaos de poeme inedite, la Editura Rafetdin Râmnicu-Sărat, într-o nouă ediţie (a II-a), revăzută şi adăugită, surprinde şi astăzi, după 33 de ani de la apariţie, prin robusteţea rostirii şi expresivitatea aproape sculpturală a versurilor. Citind Către iarnă, am trăit cu senzaţia că trecerea timpului nu a lăsat urme adânci poezia sa, că metaforele respiră şi astăzi prospeţimea de altădată. Titlul volumului lui Rodian Drăgoi ne aminteşte de Cartea de iarnă a lui Ion Mureşan, pentru care poetul clujean a primit, de altfel, şi premiul de debut al Uniunii Scriitorilor, placheta sa de versuri, subţire ca o lamă de ras, devenind unul din marele repere ale poeziei optzeciste. Cartea lui Rodian Drăgoi a avut şi ea un ecou destul de bun în lumea noastră literară, mai ales în cercul poeţilor tradiţionalişti (Cezar Ivănescu, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituţ, Adrian Păunescu, Constanţa Buzea) şi în cercul criticii afiliaţi lor, oarecum reticenţi la mişcarea de înnoire postmodernă a limbajului poetic venită odată cu apariţia generaţiei optzeci. Fiind îmbrăţişat de un grup şi respins de altul, poezia lui Rodian Drăgoi a rămas într-o zonă ambiguă, undeva la intersecţia dintre două generaţii, cea şaptezecistă şi cea optzecistă. Ca formulă, el e mai apropiat de poezia lui Mircea Dinescu, de poezia lui George Alboiu, de Ioana Crăciunescu, de Mircea Florin Şandru, de Valeriu Bârgău, de Ioan Evu etc., decât de poezia generaţiei din care ar fi trebuit să facă parte.

De fapt, dacă am lua criteriul vârstei, atunci şi Mircea Dinescu, şi Rodian Drăgoi ar trebui să fie „înregimentaţi” generaţiei optzeci.  Debutul oarecum precoce şi atmosfera în care s-au format i-au împins într-o altă zonă. Mircea Dinescu s-a  născut în 1950, la Slobozia, în acelaşi an cu Liviu Ioan Stoiciu, iar Rodian Drăgoi cu un an mai târziu, în 1951, în apropiere de Turnu Măgurele. Dacă luăm însă drept criteriu anul debutului şi perioada de afirmare a poeţilor, atunci vedem că atât Mircea Dinescu, cât şi Rodian Drăgoi au debutat - unul în volum, celălalt s-a impus în presa noastră literară -, la o vârstă fragedă; Mircea Dinescu, în 1967; la 17 ani, iar Rodian Drăgoi cu un an mai devreme, în 1966, la 15 ani. În 1971 Mircea Dinescu publică, la Editura Cartea Românească, primul său volum de versuri, Invocaţia nimănui, fiind încununat cu premiul Uniunii Scriitorilor. Debutul l-a propulsat rapid în primplan-ul scenei noastre literare. La 21 de ani, numele lui Mircea Dinescu era la fel de bine cunoscut ca şi cel al lui Nichita Stănescu. Debutul generaţiei optzeci, care venea cu un alt mod de-a scrie poezie, nu i-a afectat, vorbesc de Mircea Dinescu, notorietatea. Iar disidenţa şi revoluţia din 89, apoi revista Caţavencu, aflată sub patronajul său, şi emisiunile de la diverse posturi de televiziune l-au făcut să devină extrem de popular. Poetul Rodian Drăgoi a avut neşansa - nu ştiu care au fost cauzele - să debuteze editorial mult mai târziu, abia în 1981, când poezia pe care o scria nu mai era „prizată” de o parte critica noastră literară, sensibilă la înnoirea limbajului poetic practicată de optzecişit. Etapa poeziei de sorginte eseniană fuse arsă de autorul Invocaţiei nimănui. Prins între aceste două tendinţe, autorul cărţii Către iarnă a trebuit să rămână într-un con de umbră.

Se poate face o strânsă legătură între motivele din poezia lui Dinescu şi cele pe care le întâlnim în poezia lui Rodian Drăgoi. Ambii poeţi sunt obsedaţi de fluturi şi de maci. La Mircea Dinescu, poezia are o tentă socială. La Rodian Drăgoi, una existenţială. Iată, de pildă, un fragment din celebra poezie a lui Dinescu, Grâu păzit de maci. „cum ne-am întins în zare cu trupul ca un pod/ şi-am îmblânzit zăpada venind din Polul Nord/ şi fiarele vărsate de prea străine cuşti/ (târziu în loc de gloanţe ardeau cuvinte-n puşti)/ le-om arăta o ţară cu grâu păzit de maci,/ când eu nu tac tu mâine n-ai nici un drept să taci.” Şi iată şi poemul Călare pe un flutureal lui Rodian Drăgoi: „Şi somnul doarme cu ochii deschişi/ sânii stelelor tot mai mult mă apasă// din maci îşi face câmpul felinare/ călare pe un fluture voi ajunge acasă…” Metaforele sunt expresive, memorabile,  purtând semnele unui temperament poetic balcanic, plin de culoare şi de har. În poezia lui Rodian Drăgoi „miroase a pâine şi a cer senin”, „luna stă în genunchi şi spală podelele”, iar„trenurile încărcate cu lacrimi trec pe sub pleoape” trăgând în urma lor cohorte întregi de fluturi.

Ajungând aici, simt nevia să fac o observaţie. Odată cu intrarea pe scenă a generaţiei optzeci, fluturii vor dispărea din poezie, sau atunci când va mai apărea câte unul rătăcitor, apariţia lui va avea o cu totul altă semnificaţie, cum se întâmplă, de pildă, în poezia Despre materie a lui Matei Vişniec, unde fluturele se aşează pe ţeava  fierbinte a puştii întrebând dacă e cineva în miezul adormit al materiei şi are nevoie de ajutor. (În paranteză fie spus, în interiorul adormit al materiei se află întotdeauna cineva; de altfel acum întreaga materie trezită de raţiune se află în pragul destructurării. În acest sens, poezia lui Matei Vişniec poate fi considerată drept una vizionară. În curând, materia va deveni, prin intervenţia omului, un simplu câmp informaţional.)

„Structural - afirmă criticul Alexandru Condeescu - Rodian Drăgoi aparţine expresionismului nostru ţărănesc”. Criticul are dreptate. Accentele expresioniste găsim atât în poeziile mai vechi ale lui Rodian Drăgoi, cât şi în poeziile inedite adăugate în ediţia finală. Aici tuşa devine mult mai apăsată. Iată, de pildă, cum apare, în viziunea sa, fiinţa iubită: „am văzut numai femei uitate/ necăutate neaşteptate nesărutate, înşelate pe toate drumurile, femei complicate, femei întortocheate, femei tulburate şi învoluburate căţărându-se ca iedera pe acoperişuri; femei secate ca albia unor râuri crăpate de arşiţa verii; femei ridate înainte de vreme, femei încremenite ca nişte stane de piatră la porţile somnului (…); femei torturate arzând ca torţe în piaţa publică; femei paralizate şezând în căruciorul lor; femei trunchiate cu viaţa făcută praf şi pulbere; femei decapitate; femei exterminate prin gazare; femei cu trupul îngheţat de crivăţ; femei nerăzbunate pentru toate suferinţele prin care au trecut... Şi am văzut doar o singură femeie, una singură, răsărind peste această învălmăşeală, strălucind şi înflorind, cu trupul fluturând ca un steag deasupra tuturor suferinţelor îndurate…”

Avem de-a face aici cu un poem de dragoste, executat în tuşe expresioniste. Mi-am permis libertatea de a glosa pe marginea lui, pentru a accentua ideile sau imaginile trasate într-un mod parcimonios, sintetic de poet. Am făcut aceasta pentru crearea unei atmosfere, a unui halou care să scoată la suprafaţă ritmurile - cum spune unul din exegeţii lui Rodian Drăgoi - „unor adevăruri tulburi şi ameţitoare” ascunse în tăcerea căscată între imagini şi cuvinte. Am procedat bine, am procedat rău, Dumnezeu ştie… Poemul are ceva din robusteţea tablourilor şi schiţelor realizate de Van Gogh, în perioada începuturilor sale, când pictorul a lucrat ca misionar într-o regiune minieră din Belgia, pictând o serie de figuri de ţărani şi muncitori din acea zonă, adevărate „icoane sociale”, printre care şi celebrul tablou Mâncătorii de cartofi, o replică a Cinei de taină, pictată în tuşă groasă. Poemul lui Rodian Drăgoi e construit oximoronic. Pe de o parte se afla toate femeile trecute prin chinurile facerii şi desfacerii. De cealaltă parte, femeia iubita pe care dragostea o ridică deasupra suferinţei umane. De o parte valea plângerii, de cealaltă parte purificarea prin iubire.

Parcimonios cu propria sa creaţie, Rodian Drăgoi a publicat de-a lungul anilor doar trei volume de versuri ce s-au adăugat debutului: Fotografia absenţei mele, Editura Amurg sentimental, 2001; Poeme de trecere, Editura Deliana, 2006, şi Lumină de mireasă, Editura Muzeului Literaturii Române, 2007. În acest sens, reeditarea cărţii Către iarnă e binevenită. Recitirea poeziei din perioada de început a carierei sale literare, ne îndeamnă la o meditaţie ceva mai profundă asupra mutaţiilor ce s-au produs pe scena noastră literară pe parcursul anilor, dar şi pe marginea destinului multora din poeţii prinşi în falia dintre aceste generaţiile şaptezeci şi optzeci.

Nichita Danilov este directorul general adjunct al Institutului Cultural Român din Chişinău, scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri