Despre (n)oi

V-aţi băut cafeaua? Bun, hai să ne jucăm puţin. Faceţi o pauză de cinci minute şi gândiţi-vă ce nume de consilieri locali cunoaşteţi. Pe locuri, fiţi gata, start! Camelia Gavrilă? Corect. Surdu? Da, nu trebuie să-i ştiţi şi prenumele. Marius Dangă, de la liberali? Aşa… "Moartea din Carpaţi”? Nu, Moroşanu e consilier judeţean. Băiatul lui mama … cum îi spune… Nedelcu? Bravo! Ostaficiuc? Este. V-aţi blocat? Hai, că mai sunt doar 22. Nu, Oajdea a devenit parlamentar. Vă ajut eu. Ru… Rud.. Rudn… Nimic? Serios? N-aţi auzit de Erica Rudnic? Vă mai dau o şansă. Me.. Meee-leee… Nu, nu Meleşcanu. Meee-leeenn… Vă daţi bătuţi? Melenciuc. Georgiana Melenciuc. Se luptă de patru ani în Consiliul Local pentru ca dumneavoastră să aveţi o viaţă mai bună. Îi datoraţi recunoştinţă şi, mai nou, un miel.

Dacă v-aţi oprit la cele cinci-şase nume sau mai puţin, nu vă îngrijoraţi. Sunteţi asemenea altor 280.000 de ieşeni care-şi văd de treabă, dezinteresaţi de cine conduce oraşul. Dacă v-au mai trecut prin cap de la cinci până la zece nume fie lucraţi în presă, fie sunteţi şef de scară, fie aveţi carnet de partid. Ultimele două variante merg, de obicei, la comun. Din păcate, uneori toate trei. Dacă aţi ştiut toate cele 27 de nume fie aţi trişat, fie lucraţi la Primărie.

Când nu curge apa, când suntem blocaţi în trafic sau fugăriţi de câini vagabonzi, avem tendinţa să-l înjurăm pe Nichita, sau, mai nou, pe Chirica. Şi nu-i nicio problemă, e normal ca edilul şef să aibă frigiderul plin de carne. Uităm, însă, că mai toate deciziile importante ce privesc "bunul mers al oraşului” trec prin sita a 27 de aleşi. Teoretic, un grup eterogen şi reprezentativ, selectat minuţios dintre elitele care se implică activ în viaţa cetăţii. Oameni cu un CV impresionant şi o ţinută morală impecabilă, în faţa cărora efemerul primar se îmbujorează. Teoretic, poate şi practic, dar nu ştim noi. Şi nici nu vom afla, pentru că în oraşul celor şapte coline, aleşii locali, plătiţi cu sume frumuşele din bani publici, nu sunt traşi niciodată la răspundere individual. Aţi văzut în aceşti patru ani un raport de activitate al domnului Marius Cătălin Aur (da, există acest consilier!)? Cunoaşteţi poziţia domnului Călin Scripcaru privitoare la managementul traficului? Cum vede domnul Cristian Cătălin rezolvată problema parcărilor?

Bun, poate că astea sunt detalii. Dar ştiţi cine e consilierul local care a votat de cele mai multe ori împotriva propriului grup politic? Nu de alta, dar curajul său ar merita recompensat de societatea civilă. În lipsa acestei minime ierarhii a temerarilor, am putea crede că la CL s-a aciuat o turmă de oi, care ridică mâna la tot ce stabileşte şeful. Mai grav, ar însemna că elita oraşului e formată din momâi, oportunişti, pupincurişti şi laşi. Şi ar însemna că şi noi suntem la fel. Pe de o parte pentru că i-am votat, de multe ori fără să parcurgem atent lista de candidaţi, pe de altă parte pentru că ne-am resemnat cu ideea că primarul face şi drege, iar votul politic în CL înseamnă normalitatea.