FIE: muzică şi poezie

Din motive de calendar şi ore, înainte de toate, ultima săptămână completă din mai fiind încă una de cursuri, ba încă, în ce-i priveşte pe studenţi, deja şi de verificări şi chiar module de examen programate în presesiune. Se va găsi, poate, pentru viitoarele ediţii, o soluţie, o mai bună aşezare în calendar. Scriu, deci, despre ce am „prins”, pe văzute şi ascultate.

Îmi face plăcere să încep cu Spitalul amorului sau cântătorul dorului, cum preciza afişul, „concert de cântece de lume din colecţia lui Anton Pann”, susţinut de Formaţia vocal-instrumentală Floralia, dirijat de conf. univ. dr. Irina Zamfira Dănilă. O seară de răsfăţ muzical oferită ieşenilor prezenţi în Sala „Eduard Caudella” din Casa Balş, pe un repertoriu reprezentativ pentru acest sector distinct al preocupările de folclorist din viaţa şi activitatea acelui Anton Pann pentru „mai dreapta cinstire” a lumii căruia pleda în felul său marele nostru poet Ion Barbu. Ritmuri şi tipare melodice orientale, sugerând, ele însele, o senzualitate aparte, nestridentă şi neostentativă, dar certă, în deplină corespondenţă cu textele, care ne întorceau pe noi, auditoriul, către sensibilitatea, erosul cu mărci stilistice ale convenţiei acelui alt veac (şi alt climat, balcanic, de Levant): de la Uită-te cu milă, puică, Amărâtă turturică, Până când să simţ durere, De-ai şti sufleţelul meu, Draga mea, ce stai pe gânduri, titluri ce dau o idee despre pomenitele „tipare”, şi până la cântece populare ca Bordeiaşul, Fată de birău, Bat-o sfântul de lupoaie. Înfiinţat în 2007 de pr. conf. dr. Florin Bucescu, corul psaltic Floraliareuneşte profesori, studenţi (mai ales de la specialitatea Muzică religioasă, de la Facultatea de profil a UAGE), plus câţiva liceeni (Octav Băncilă, Walldorf), instrumentişti şi voci ale căror nume ar merita toate măcar menţionate, deşi mă limitez la cele ale soliştilor vocali: Adrian Dornescu, Giorgiana Gaitan, Victor Florea, Andrei Berbeci, Teodor Zugravu. Îndelungi ropote de aplauze i-au răsplătit prompt, expresie a încântării noastre, a tuturor, pentru rodnica „infidelitate” a trecerii din registrul psaltic, care le este menirea, la cel mirean, „de lume”, Bravo! Floraliei, în frunte cu tânăra lor profesoară, dirijor şi animator, o preţioasă şi plină de culoare prezenţă în viaţa muzicală a Iaşului cu acest antonpannesc Spital al amorului, care ne-a făcut să mai uităm de atâtea anchete de prin altfel de spitale.

Cât priveşte Festivalul Internaţional „Poezia la Iaşi”, cred că a fost realmente o reuşită, într-o vizibilă ascensiune, în general vorbind, faţă de ediţiile anterioare. Nu numai (şi nu în primul rând) prin numărul participanţilor-invitaţi (111), ci mai cu seamă prin calitatea deosebită şi individualitatea inconfundabilă a unor vârfuri din România şi din străinătate: Ileana Mălăncioiu, Nora Iuga, Dinu Flămând, Adam Puslojic, Emil Brumaru, Jaques Fournier, Christian W. Schenk, Aurel Rău, Nichita Danilov, Serghei Biryukov, Leo Butnaru, şi lista ar putea continua cu destule alte prezenţe remarcabile, şi din Iaşi, chiar ale unor autori mai tineri sau mai de curând intraţi în atenţia publicului cititor şi a criticii. Au mai fost şi, rareori, lecturi care nu prea „sunau” a poezie, oricât s-ar vrea ea de „prozaizată”. Dar mult mai important e faptul că în şcoli, în amfiteatre (de la Litere şi de la Filozofie), ba până şi în biserici a pătruns poezia, s-a ascultat glasul poeţilor şi s-a intrat în dialog cu ei. A contat mult şi posibilitatea de pătrundere a publicului iubitor de poezie, cu prilejul recentului conclav ieşean, şi către „teritorii” mai exotice: nu numai grupul de autori din China, dar şi „voci” dinspre Mexic, Siria, Israel, Brazilia, cum ne-am bucurat să li se alăture acestora şi celor din România şi poeţii care scriu şi simt româneşte din spaţii, sperăm, vremelnic înstrăinate ţării, Basarabia, nordul Bucovinei… O reverenţă specială i se cuvine, din programul Festivalului, „Secolului Dada”, componentă animată mai cu seamă de rusul Serghei Biryukov, nu doar pe calea lecturilor sale publice (texte şi interpretare), ci şi cu prilejul conferinţei sale, din Sala „Diotima”, încheiată cu un moment de dialog în spirit ”dadaist”, aşa de aprins încât Nicolae Panaite a adus între beligeranţi un extinctor, o metaforă, desigur, aluzie la atmosfera prea încinsă. A meritat urmărită şi conferinţa următoare, consacrată dinamicii raportului dintre tradiţie şi înnoire în poezia chineză (perioada dinastiei Tang, în special).

Ar fi încă multe de spus despre pluralitatea tematică şi stilistică a Festivalului de Poezie, dar nu se poate încheia fără a remarca meritele întregii „echipe” de organizatori, în frunte cu amfitrionii Cassian Maria Spiridon şi Adi Cristi, inclusiv voluntarii angrenaţi în întreaga desfăşurare. Datorăm recunoaşterea acestor calităţi ale actualei ediţii, în afară de iniţiatorii-organizatori, deja menţionaţi, Primăriei Iaşi, ca organizator-finanţator, şi, în fine, tuturor celorlalţi parteneri, între care şi Ziarul de Iaşi.

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, critic şi istoric literar