Firimituri naţionale

Tupeism neaoş

La sfârşitul lui august, m-am dus la Evidenţa Persoanelor ca să depun cererea pentru schimbarea cărţii de identitate (în pragul expirării). Am tras un bon cu numărul 233. Bonul mă mai informa şi că mai am 27 de persoane în faţă. Mi-am aşteptat rândul, exact cum eram rugat şi cu o frază înscrisă pe acelaşi bon. La un moment dat, lângă mine a apărut o familie cu un adolescent care se afla, mă gândesc, la primul act de identitate. Întâmplător am văzut bonul de ordine: aveau numărul 245 (parcă, dar în mod cert peste 240). Ei bine, s-a strigat 231 (de două ori) – nimeni. S-a strigat 232 (o dată) – nimeni. Urmam eu. Aş fi urmat – dacă soţul nu i-ar fi spus soţiei, din momentul în care două persoane n-au dat curs strigării, să intre ea la biroul în cauză (3). Femeia n-a stat pe gânduri. Nu s-a sinchisit de numărul ei de pe bonul de ordine, de faptul că erau vreo zece persoane mai în drept, dar ce vorbesc „mai”, pur şi simplu în drept să intre înaintea ei – s-a dus, a intrat – şi a fost primită. Într-o ţară normală, civilizată, ar fi ieşit cum a intrat – n-ar fi fost primită. Dar duduii cu tupeu i-a mers, complice fiindu-i, desigur, funcţionarul public din birou, care n-a uşuit-o scurt.

Al naibii de ciudat

La meciul de debut şi de pomină dintre Schalke 04 şi Steaua (3:0), m-a frapat un amănunt pe care n-am văzut/ auzit să-l fi remarcat măcar cineva: înainte de începerea meciului, echipele ies de regulă cu nişte copilaşi de mână – fetiţe şi băieţi – pe gazon. De obicei – amestecaţi. Ei bine, nu ţin minte să fi văzut vreodată ca unei echipe să-i fie repartizate doar fetiţe, iar celeilalte doar băieţei. Cei de la Schalke au ieşit cu băieţi, steliştii cu fetiţe. Aşa că întreb şi eu: oare s-o fi gândit cineva la ceva anume când a dispus această împărţire pe sexe a copilaşilor – băieţi la gazde, fetiţe la oaspeţi?!?

Neaoşism protevist

Duminica trecută, la matinalul ştirist al ProTv am auzit aşa: că sâmbătă seara (21.09) s-a format „un lanţ uman în jurul celei mai importante clădiri din Europa”. Zău? Oare de când o fi devenit Palatul Parlamentului „cea mai importantă clădire din Europa”?

De, o mostră măruntă cum televiziunile tabloidizează o ştire, gonflând-o artificial în căutarea unor straie senzaţionaliste cu orice preţ.

Ca fapt divers, lanţul uman era unul de protest împotriva proiectului Roşia Montana.

Jalnic rău

Televiziunea publică s-a gândit să dea pe lângă bucata de Champions League care i-a mai rămas (îndeobşte un meci din ziua de marţi, plus rezumatele zilei) şi niscaiva fotbal mioritic, anume câteva meciuri din Liga a II-a. Cireaşa de pe tort este fără-ndoială câte-un meci din minunata Liga a II-a (care are două serii debile/ descompletate, în loc să fie cu adevărat o singură Ligă) dat în direct sâmbătă seara de la ora 21.00 nu pe TVR3 (ăla se dă la matineu, sâmbătă de la 11.00), nu pe TVR2 (care dă meci de rugby), ci direct pe TVR1! Repet, sâmbătă seara de la ora 21.00! O minunăţie de program pentru naţie, nu-i aşa?

P.S. Sâmbătă seara am mai remarcat o grozăvie: imaginea acestor transmisii este de c*cat, zici că urmăreşti înregistrarea unui meci de dinainte de 1989!

Poliţianul

Recunosc, habar n-am de unde până unde mi-a trecut prin cap acest cuvânt desemnând o specie corcită de om al legii: oi fi visat asta?, m-o fi influenţat cine ştie ce ştire cu nişte poliţişti care au bătut un cetăţean (parcă a fost un caz, recent)? Nu ştiu. Cert este că am ajuns la această denumire evident ca rezultat al corcirii unui poliţist de azi cu un miliţian de odinioară. Sau, dacă vreţi, un poliţian este un poliţist cu apucături de miliţian.

Despre oameni şi pungi

Ori de câte ori mă duc în oraş, am negreşit o geantă la mine, iar în geantă, o sacoşă (germană) de pânză. Ca să nu fiu obligat să cumpăr vreo pungă de plastic. Când mă duc în cartier la cumpărături, mă duc cu sacoşa de pânză.

Dar ori de câte ori sunt la cumpărături, văd întotdeauna destui cetăţeni cumpărând mereu şi o sacoşă (sau două) de plastic. Oare cât de greu o fi să pleci la cumpărături cu sacoşe de-acasă (de pânză ori fie şi de plastic) sau să ai măcar una uşoară la tine, pentru eventualitatea că-n drum spre casă ai intra la un supermarket ca să cumperi ceva? Ca să nu mai spun că cei care se duc cu maşina la cumpărături ar putea şi ar trebui să aibă mereu nişte pungi/ sacoşe în portbagaj, nu?

Nu. Foarte mulţi cumpără câte-o pungă de plastic ori de câte ori se duc la cumpărături. Spune şi asta ceva despre gândirea economică şi ecologică deopotrivă.

Asta da sancţiune!

Ştire de ultimă oră, văzută, citită şi în cele din urmă, după o lungă pândire, imortalizată ieri dimineaţă de pe burtiera de la B1TV: „UCRAINA, TAXAT| DE FIFA”, partea I a ştirii. Partea a doua: „URM|TORUL MECI DIN PRELIMINARIILE CM 2014, F|R| JUC|TORI”! Straşnică taxare, demnă de Cartea Recordurilor!