Frankenstein şi Albă ca Zăpada

Scriam la începutul anului că UNPR va muri înainte să îngălbenească frunzele şi nu m-am înşelat. Am nimerit până şi cauza decesului – protocolul de colaborare cu PSD la alegerile locale. Aparent, am greşit doar „morga” la care urma să fie transferat corpul neînsufleţit. La vremea respectivă, nu se prefigura o fuziune prin absorbţie cu partidul lui Traian Băsescu. Între timp, însă, fostul preşedinte s-a specializat în resuscitat cadavre. Şi ce comparaţie mai bună găsiţi pentru rezultatul fuziunii dintre PMP şi UNPR, decât un corp hidos, pătruns de fulgere. Partidul Mişcarea Populară, noul "Frankenstein" de pe scena politică.

Subiectul fuziunii dintre cele două partide pare minor. Ambele formaţiuni şi-au arătat limitele şi o oarecare irelevanţă la alegerile locale. Vor dispune împreună de vreo 40 de primari, comparativ cu cei peste 1.500 ai PSD şi circa 1.000 ai PNL. Unde mai pui că Băsescu moşteneşte o Uniune din care au dezertat cei mai influenţi parlamentari din teritoriu. Păstrând registrul sinistru, un stârv din care liberalii şi pesediştii s-au înfruptat cu măduva. Ce s-o mai lungim. Şi-au dat mâna orbul cu chiorul, de ce ne-ar interesa? Doar că apetitul românilor pentru „moaşte” surprinde orice minte lucidă. Cu alte cuvinte, dacă ne trezim la toamnă cu "Frankenstein" în Parlament?

Evoluţia formaţiunii lui Traian Băsescu ne pune în faţa unui experiment inedit. Dincolo de PSD (cu aripioara ALDE) şi PNL, în toamnă vor încerca să-şi facă intrarea în Parlament două partide cu mentalităţi diametral opuse. Mai bine spus, două modele de a face politică, aflate în antiteză. Pe de o parte, Mişcarea Populară, formaţiune de politruci traseişti, condusă de un lider populist, cinic şi bun cunoscător al „sistemului”. Un partid dispus la compromisuri cu PSD şi PNL (vedeţi alianţele locale ale PMP) şi cu o reţea de influenţă şi complicităţi suficient de închegată în teritoriu. De partea cealaltă, anunţata „Uniune Salvaţi România”. Primul demers natural (construit de jos în sus) de după ’89 de coagulare a societăţii civile în jurul unui concept politic. O structură eterogenă, suprapusă pe imaginea unor lideri informali, cu un discurs pe cât de pragmatic, pe atât de idealist. Un partid (?) anti-sistem, fără conducte conectate la banul public – cel puţin deocamdată -, dar bine racordat la valorile occidentale.

Fără discuţie, alegerile parlamentare din toamnă vor fi despre ciocnirea celor doi coloşi, PSD şi PNL. Despre cine va guverna România timp de patru ani. Dar dacă vrem să aflăm încotro ne îndreptăm, care va fi trendul politic în următorul deceniu, să privim cu atenţie confruntarea la distanţă dintre PMP şi USR, o competiţie între două filosofii de a face politică, între "Frankenstein" şi "Albă ca Zăpada".