Muzica pe post de arma

Articolul „BBC News“ porneste de la o stire relatata de „The Sunday Mirror“ in care se afirma ca in orasul ucrainean Feodosia, rusii au difuzat mesaje propagandistice la megafoane, carora ucrainenii le-au raspuns „cu aceeasi moneda“ difuzand, la volum maxim, melodii de Cher.

Din punct de vedere militar, comenteaza „BBC News“, o melodie precum The Shoop Shoop Song pare destul de lipsita de primejdii. Dar muzica in sine se poate dovedi o arma devastatoare in arsenalul psihologic, explica Herbert Friedman, fost sergent major in armata SUA care a studiat subiectul.

„Are doua scopuri“, spune Friedman. „Unul este acela de a creste moralul soldatilor, sa ii incurajeze sa lupte. In acelasi timp, ea poate ingrozi inamicul, il poate tine treaz, ii poate submina moralul. Daca muzica e suficient de ciudata, il poate face sa devina confuz.“

In cartea sa, The Men Who Stare at Goats, jurnalistul britanic Jon Ronson povesteste cum militarii americani au pus muzica la maximum prizonierilor irakieni pentru a-i dezorienta inainte de interogatorii. Printre melodiile selectate se regaseau piese heavy metal precum Enter Sandman de Metallica, dar si cantece pentru copii precum I Love You, melodie din emisiunea TV „Barney & Friends“.

Pe de alta parte, scrie „BBC News“, alegerea judicioasa a unei melodii se poate dovedi o buna forma de aparare. Ofiterii navali britanici au descoperit ca Britney Spears data la maximum ii descurajeaza pe piratii somalezi. „E atat de eficienta metoda incat oamenii rareori mai recurg la arme. Imediat ce piratii aud muzica lui Britney, o iau la fuga“, a declarat secundul Rachel Owens ziarului „Metro“.

Muzica este folosita ca arma de multa vreme. In timpul bataliei de la Alamo, in 1836, generalul mexican Santa Anna a pus sa se cante El Degüello, un cantec ce indemna dusmanii sa se predea sau sa „moara de sabie“, in incercarea de a-i infricosa pe aparatorii texani. „Cantecul spunea ca «nimeni nu supravietuieste, va omoram pe toti»“, explica Herbert Friedman.

In timpul asedierii orasului Fallujah, in Irak, in 2004, soldatii americani au recurs la muzica rock pentru a-i descuraja pe insurgenti. Ei au difuzat la boxe un amestec de muzica heavy metal (melodia Hell’s Bells a celor de la AC/DC s-a dovedit foarte eficienta) si de insulte in limba araba (de genul „tragi ca un cioban!“). Scopul era sa ii provoace pe insurgenti sa iasa din ascunzatori pentru a fi vanati de trupele de lunetisti.

Cu ani inainte, in 1989, cand trupele americane au invadat statul Panama, dictatorul Noriega s-a refugiat in ambasada Vaticanului, care a fost imediat inconjurata de soldati. Metoda de a-l scoate pe Noriega din ambasada a fost, de asemenea, „muzicala“: el a fost „bombardat“ zile intregi cu muzica hard rock (piesa Panama a lui Van Halen a fost una dintre favorite) si fragmente din emisiunea „The Howard Stern Show“. Dupa aproape o saptamana, dictatorul a cedat nervos si s-a predat.

Evident, muzica este – se spune – folosita si ca tortura. Americanii au utilizat-o pentru interogarea prizonierilor irakieni – conform „BBC News“, piesele de Metallica sau melodiile din programele pentru copii precum „Barney“ sau „Sesame Street“ au fost folosite pentru a-i priva de somn pe prizonieri si pentru „a-i ofensa cultural“. Natiunile Unite si Curtea Europeana a Drepturilor Omului au interzis folosirea acestor tactici in interogatorii. Un aspect amuzant: in 2008, ziarul „The Guardian“ scria ca armata SUA datoreaza multi bani ca drepturi de autor compozitorilor melodiilor folosite la interogatorii la inchisoarea din Guantanamo.

Dar muzica are si alt scop in cazul unui conflict. Ea poate insufla curaj soldatilor. In timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, trupele aliate se motivau cu melodii precum When the Lights go on Again si Praise the Lord and Pass the Ammunition, in vreme ce trupele germane ascultau muzica preferata a Fuhrerului german, Richard Wagner.