N-avem selecţioneri de profesie

Episodul Christoph Daum din istoria echipei naţionale este, de acum, amintire. Urmează momentul cu care suntem atât de obişnuiţi în experienţa cu tricolorii: alegerea succesorului care se va împovăra cu greaua moştenire a regimului anterior. Florin Stancu, dar şi Costi Budescu, Florin Andone, dar şi Denis Alibec sau poate Claudiu Keşerü. Noul selecţioner are de unde alege, numai să fie atent la fanii şi formatorii de opinie dâmboviţeni. La cei pentru care cel mai bun este cel care nu joacă. Nu credeţi?

Hai să mergem la vremurile de aur ale Generaţiei Aşijderea. Când ajungeam în sferturi la World Cup 1994 şi pierdeam la lovituri de departajare în urma unei ieşiri aiurea la centrare a ştim-noi-cui. Au ce tunet se auzea de se cutremurau tipografiile prim-corifeului: Generaaaale, n-ai auzit de Timofteeee! Care Timofte juca la Porto sau Boavista şi a fost testat de Iordănescu, dar n-a avut nici clasa “Moţului” Sabău, nici hărnicia furnicărească a lui Dorinel Muntenu. Sărim patru ani şi ajungem la “Coupe du Monde 1998”, cu ultima participare românească la un Mondial. Un meci antologic cu Anglia, o înfrângere nefericită cu Croaţia şi “hai acasă puişori”. Se mai striga pe la megafoane “Timooofte”? Nici pomeneală. Strigătul de lucru al selecţionerilor neremuneraţi era altul: “Jeanbarbuuu….”. Nici argeşeanul nu fusese uitat, ba chiar dăduse şi două goluri, unul într-un amical cu Grecia, altul oficial, la un 8-1 cu Liechtenstein (care, pe vremea ceea, tot amical se chema)… Dar “generalul” nu şi nu! Tot pe mâna lui Viorel Moldovan mergea care s-a întâmplat să dea două goluri româneşti pe pământ francez, ciudată similitutine, ca “Motanul” Stancu, tot pe pământ francez, 18 ani mai târziu.

Pentru că tot am dat-o pe poveşti, mi-amintesc că la meciul cu Croaţia de la Bordeaux, martor ocular fiind, mă tot întrebam când s-a întâmplat vreodată ca incontestabilul Dan Petrescu să fie schimbat. Dan Petrescu care a fost aproape umilit în meciul cu Anglia de Graeme LeSaux, dar l-a făcut “odată şi bine” (titlul cronicii din “Ziarul de Iaşi”!) pe jucătorul de la Chelsea şi acel “odată şi bine” s-a nimerit a fi golul victoriei. Dan Petrescu pe care oficiile corifeice îl cereau afară de la naţională fiindcă era considerat expirat, iar Contra – avid de consacrare. A plecat Iordănescu, a venit Piţurcă (antrenorul căruia i-a fost fatală schisma din famiglia Becali), apoi Ienei şi Bölöni, două mandate scurte… Bölöni? “Laci dragă, dar de ce tot insişti tu cu Contra pe flancul drept, n-ai auzit ce meciuri formidabile face Dan Petrescu, în Anglia?” Aceleaşi voci care, cu doi ani în urmă, cereau imperios pensionarea “Bursucului”. Şi tot aşa mai departe, Hagi cu Giani Kiriţă, Iordănescu din mandatul al doilea cu “Şovăielile” lui, Piţurcă,  obsedat de Cociş, Răzvan Lucescu cu “decarul” Florescu, dar fără ochi pentru Florin Costea, Iordănescu III  fără Sânmărtean şi uite-aşa, tiptil-tupiluş, ajungem la Christoph Daum fără Budescu şi Alibec, dar cu “Motanul” descălţat.

Acum, Daum s-a dus şi noul selecţioner, probabil Contra, dar nu-i exclus nici “dreptul” Rednic, nici gentlemanul Ganea, va trebui să facă urgent lotul pentru obligaţiunile Kazhstan şi Danemarca. Îi va convoca Mr. X pe Alibec & Budescu? Dacă îi plac şi îi consideră utili pe cei doi fecesebişti, foarte bine va face. Dacă se va conforma doar “vocilor patrioţilor nazionali” nu e prea recomandat. Nu de alta, dar odată se va trezi cu reproşuri gen “bre Guriţă, da’ pe Andone ăla din Spania nu-l vezi? Dă goluri în Primera, are o groază de oferte, Depor nu vrea să-l vândă în ruptul capului şi tu te faci că plouă”.

Morala. De asta selecţionerul este diferit de antrenor. Mai exact, trebuie să fie ceva mai mult decât antrenor. Pentru că, vorba unui clişeu de demult, “cabinetul lui e ţara”, ba chiar lumea. Şi trebuie să aibă o concepţie de joc şi să caute peste tot oamenii care se înscriu în desenul său tactic. Iar dacă la un club îţi permiţi să laşi un jucător să mai doarmă pe teren, fiindcă atunci când îţi arde măseaua îţi câştigă meciul, la naţională nu ai prea multe arsuri dentare de acest gen. Christoph Daum nu a avut  experienţă de selecţioner. E prima dată când am auzit, oficial, acest argument de necontestat. Dar dintre selecţionerii noştri pe cine contăm? Iordănescu e la pensie, Lucescu nu vrea, pe Piţurcă nu-l mai suferă nimeni, Hagi nu se înhamă la căruţa lui Burleanu, Bölöni are contract în Belgia, iar despre Răzvan Lucescu nici nu se pomeneşte. Cineva tot trebuie să se înhame la meseria asta şi s-o înveţe din mers.