Ne alegem primarul în două tururi?

Un proiect de lege iniţiat de PNL pentru alegerea primarilor în douătururi de scrutin a primit, marţi, aviz favorabil la Comisia juridică a Senatului. Dacă aţi fi intrat în posesia informaţiei prin intermediul unui articol preluat de la agenţia Mediafax, aţi fi observat că ştirea se încheie cu o concluzie implacabilă: „Curtea Constituţionalăşi Comisia de la Veneţia au stabilit că legislaţia electorală nu poate fi modificată cu mai puţin de un an înaintea alegerilor. Astfel, chiar dacă proiectul PNL ar întruni majoritatea în plen, el nu ar mai putea fi pus în practică la alegerile locale din 2016”. Aşa să fie?

Într-adevăr, Codului bunelor practici în materie electorală, elaborat de Comisia de la Veneţia, recomandă ca legislaţia electorală să nu fie modificată cu mai puţin de un an înaintea alegerilor. Dar prevederea, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională în mai multe decizii, nu are caracter obligatoriu. De altfel, argumentul principal reţinut de Comisia de la Veneţia la recomandarea propusă priveşte cazul în care modificarea „târzie” a legislaţiei are scopul de a manipula votul sau de a avantaja partidul care amendează intempestiv legea. Cu alte cuvinte, situaţia în care partidul aflat la guvernare şi având majoritate parlamentară schimbă de la sine putere regulile jocului cu puţin timp înaintea scrutinului. Să fie cazul în speţa de faţă? Mai degrabă nu. În orice caz, cei de la Comisie nu şi-au imaginat atunci când au elaborat recomandarea existenţa unui stat condus de un Guvern tehnocrat, cu ambele mari partide parlamentare aflate în acelaşi timp la putere şi în opoziţie. Există bizarerii în această parte a lumii greu de preconizat chiar şi de experimentaţii constituţionalişti europeni.

Pe de altă parte, trebuie spus că judecătorii Curţii Constituţionale din România tind să confere recomandării Comisiei de la Veneţia un caracter obligatoriu. În trei speţe diferite, CCR a admis instabilitatea legislativă ca argument de neconstituţionalitate a unor modificări în materie electorală (Dec. 51/2012, Dec. 682/2012 şi Dec. 799/2015). În toate cazurile însă, speţele nu priveau o modificare benignă – îndrăznesc să-i spun – precum cea a votului în două tururi la Primărie. Spre exemplu, în Decizia 799/2015, pronunţată chiar săptămâna trecută, privind constituţionalitatea legii votului prin corespondenţă, magistraţii explică nuanţat de ce au ALES să ţină cont de recomandarea Comisiei. „Legea analizată aduce o modificare de substanţă în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de vot, respectiv introduce sistemul votului prin corespondenţă, sistem care nu a mai fost aplicat în cadrul sistemului constituţional stabilit în anul 1991. De aceea, ea a trebuit adoptată cu cel puţin 1 an înainte de data alegerilor, astfel cum s-a întâmplat în cauză”, se arată în motivarea Curţii. E lesne de observat că în speţa noastră lucrurile stau exact pe dos. Regula după 1991 a fost ca primarii să fie aleşi în două tururi de scrutin, şi doar printr-o modificare arbitrară şi cu caracter excepţional s-a ajuns la scrutin într-un singur tur (reamintim că în 2011, pentru a fi siguri că îşi păstrează mare parte din primari, PDL, aflat la putere şi PSD, aflat în opoziţie, au bătut palma pe noua lege, invocând, în plină criză economică, argumentul costurilor reduse ale unui scrutin într-un singur tur).

Poate că judecătorii constituţionali îşi vor păstra tendinţa să confere şi în acest caz un caracter obligatoriu recomandării "de la Veneţia". Asta nu înseamnă că nu trebuie încercat. Or, în ciuda proiectului trecut marţi de Comisia juridică, se observă clar că nu există o voinţă politică în acest sens. Chiar şeful Comisiei, senatorul Cătălin Boboc, întrebat dacămodificarea se aplică la următoarele alegeri locale a replicat mioritic: "Asta este o altă discuţie, noi liberalii ne-am făcut treaba". Mai mult, deşi în prima ciornă a programului de guvernare, Dacian Cioloş sublinia necesitatea modificării „de urgenţă” a legii electorale, ulterior, premierul a revenit şi a precizat, aproape textual, că are alte treburi mai importante de făcut. Ţine de evidenţă că renunţarea la schimbarea legii electorale face parte din compromisul făcut de Cioloş cu Parlamentul pentru a-şi asigura liniştea următorului an. Şi uite cum, un guvern închegat din aburii degajaţi de vocea străzii, sfidează un principiu strigat de stradă: „Vrem oameni care să ne reprezinte!”. Iar noi, ieşenii, ştim cel mai bine ce înseamnă să ai un primar ales de o minoritate.