Simple formalităţi?

La începutul lunii martie, adică în urmă cu puţine zile, gloriosul Senat al României a respins o interesantă (şi necesară, aş zice eu) iniţiativă legislativă care-şi propunea responsabilizarea aleşilor. Concret, oricine încălca jurământul de onoare depus la învestirea într-o înaltă publică urma să sufere o pedeapsă mult mai dură decât muritorii de rând. Ai jurat că lupţi pentru noi? Te-am prins că furi ca un neruşinat? Atunci plăteşti! Mult! Chiar foarte mult!

În opinia majorităţii senatorilor, jurământul depus de înalţii funcţionari de stat este doar o formalitate. O banală declaraţie de intenţie. Adică simple vorbe goale. La fel de bine, funcţionarul ar putea să recite din poeziile patriotice ale lui Adrian Păunescu, să recapituleze rezultatele ultimei etape de fotbal feminin sau să fredoneze o manea despre duşmanii care-i vor răul în fiecare zi de marţi. Decizia Senatului nu mă surprinde. Dacă majoritatea senatorilor seamănă cu parlamentarul ieşean Varujan Vosganian, cel care declara ritos că un ministru nu trebuie tras la răspundere indiferent ce face, pentru că el se sacrifică pentru ţară şi popor, atunci votul este edificator. 

Genul acesta de responsabilizare a funcţionarilor publici nu este o invenţie românească. De exemplu, la americani, magistraţii, poliţiştii, militarii, politicienii  etc. dovediţi "dirty” (corupţi) sunt pedepsiţi exemplar, pentru că reprezintă/ reprezentau nişte modele în societate. În fiecare caz în parte, se aplică circumstanţe agravante şi societatea nu le plânge de milă. Dimpotrivă, îi marginalizează. Pentru că au făcut-o de râs!

La noi, funcţionarul de orice fel se vrea deasupra legii. Iar până mai ieri, chiar călărea legea, deoarece indiferent la ce abuzuri recurgea, nu prea aveai ce-i face. Acum, mai schimbându-se câte ceva în justiţia românească, şi – drept urmare – ajuns la puşcărie, înaltul funcţionar se consideră o victimă a sistemului, pentru că este obligat să trăiască o scurtă perioadă de timp în condiţii mizere. Păi nu voi aţi ciordit banii cu care trebuia să modernizăm România? Banii pentru şcoli, pentru spitale, pentru drumuri, chiar şi banii pentru închisori?

Într-o Românie atât de coruptă ca a noastră, o astfel de lege nu numai că nu trebuia respinsă, ci mai degrabă aplicată tuturor angajaţilor (importanţi) de la stat. Şi profesorilor, şi medicilor, şi poliţiştilor, şi magistraţilor, şi militarilor, şi agenţilor secreţi, şi politicienilor. Vrei să munceşti pentru statul român? Atunci, la cererea ta, ai ales să te afli în prima linie în eternul conflict dintre bine şi rău; dintre vechi şi nou; dintre inerţie şi schimbare. De aceea, poate că în afara jurământului depus, ar trebui să fii obligat să faci serviciul militar şi să te prezinţi periodic în faţa poligrafului. Pentru siguranţa ta, dar mai ales pentru siguranţa noastră.

Aşadar, juri să lupţi pentru propăşirea ţării? Aunci eşti obligat să te comporţi ca un cetăţean loial României. Nu mafiei, nu partidelor, nu intereselor personale. Ai jurat, ai greşit, ai plătit!